Cetatea Neamţ a fost construită în timpul lui Petru I Muşat (1375-1391), prima atestare documentară datând din 1395. În forma sa iniţială, compunându-se doar dintr-un fort central ce închidea o incintă străjuită de patru turnuri la colţuri, cetatea şi-a îndeplinit cu bine rolul de apărare până la mijlocul secolului al XVI-lea, când au început să fie folosite mai mult armele de foc. Epoca de glorie a cetăţii de pe Culmea Pleşului este în timpul domniei lui Ştefan cel Mare (1457-1504), care, înţelegând rolul fortificaţiilor pentru creşterea capacităţii de apărare, a întărit cetăţile deja existente şi a construit altele noi, întreaga Moldovă fiind străjuită de un puternic sistem defensiv format din cetăţile Suceava, Hotin, Soroca, Orhei, Tighina, Cetatea Alba, Chilia. Lucrările de la Cetatea Neamţ din vremea lui Ştefan au constat în supraînălţarea vechilor ziduri, ridicarea a patru bastioane în curtea exterioară şi construirea podului în formă de arc, sprijinit pe 11 piloni din piatră. Prefăcută în mănăstire de către Vasile Lupu şi apoi distrusă parţial în 1675, cetatea a mai scris o pagină de eroism în 1691, când a rezistat asediului armatei polone conduse de Ioan Sobieski. După reluarea lucrărilor de restaurare parţială din ultimii ani, spaţiile amenajate de către specialiştii din cadrul Complexului Muzeal Naţional Neamţ, colectiv coordonat de directorul Gheorghe Dumitroaia, au adus un plus de interes şi, implicit, de turişti. Sala armelor, în care puteau admira săbii, scuturi, suliţe, arbalete, diverse arme de epocă, precum şi veşminte de luptă, sau spaţiile ce reflectă viaţa din epoca medievală în mai multe aspecte, pornind de la bucătărie şi Sala de provizii, monetărie, până la închisoare, „Neagra temniţă“, sau ieşirea secretă în caz de mari , stârnesc de fiecare dată un plus de interes. „Prin proiectul reabilitării Cetăţii Neamţ s-au dat în folosinţă aproape 30 de spaţii, dintre care 22 sunt destinate publicului. În afară de spaţiul muzeal, avem şi un spaţiu dedicat artiştilor plastici, în «Turnul Artelor», cum a fost numit etajul din turnul de intrare al Cetăţii Neamţ“, a spus Gheorghe Dumitroaia. „Avem 21 de spaţii muzeale care privesc istoria Cetăţii, astfel, este Sala de judecată, Camera de taină, Sala armelor, o aşa-zisă «Neagră temniţă», în turnul de sud-est, camera pârcălabului, camera domniţelor, bucătăria, spaţii de provizii, un lapidarium, închisoarea, monetăria, paraclisul «Sfântul Nicolae» ş.a. Cred că aici sunt foarte multe informaţii referitoare la istoria cetăţii, precum şi la istoria întregii Moldove, mai precis din secolul al XIV-lea până în secolul al XVII-lea, din perioada de glorie a acestei cetăţi“, a menţionat Gheorghe Dumitroaia. Expoziţia este complexă, astfel că, alături de obiecte, vizitatorii pot vedea şi planuri ale cetăţii, hărţi ale Moldovei, copii ale unor documente de pe vremea lui Ştefan cel Mare, în timpul căruia cetatea a cunoscut momente de glorie, fiind de neînvins. „Sunt obiecte tridimensionale originale, dar şi copii. Este un mediu mai ostil obiectelor din materiale organice care se pot distruge, odată cu trecerea timpului, însă noi oferim publicului, mai ales copiilor, celor care sunt interesaţi şi îndrăgostiţi de istoria medievală, date privind trecutul acestui important obiectiv militar devenit acum monument”, a spus Gheorghe Dumitroaia. Referitor la valoarea exponatelor, directorul Complexului Muzeal Naţional Neamţ a afirmat că „toate exponatele sunt importante, pentru că sunt părţi ale istoriei noastre naţionale, este recuperarea trecutului nostru“. Gheorghe Dumitroaia a menţionat faptul că expoziţia se referă în special la trecutul medieval, dar că este amintită şi istoria mai veche: „Aici sunt vestigii care amintesc prezenţa umană pe culmea Pleşului, pe acest versant, încă de acum 8.000 de ani, aşa cum dovedesc fragmentele ceramice care datează din neoliticul timpuriu, aproximativ 6.000 î.Hr., datate cu carbon 14, similare cu cele descoperite la Lunca şi la Oglinzi“.
Nicolae SAVA
