turturesti

Vechiul sat Turtureşti, numit iniţial Cocostârca, îşi avea vatra pe coastele dealului pe care se află azi bisericuţa de lemn, întreaga zonă aflându-se sub oblăduirea Mănăstirii Bisericani. Legenda spune că în salcâmii ce înconjoară lăcaşul cântau tot timpul două turturele. De aici, cred bătrânii, s-ar trage numele de azi al satului. Astăzi, vatra veche mai păstrează doar câteva case şi biserica de lemn, satul nou formându-se aproape de şoseaua ce duce spre oraş. Dealul pe care se află construită biserica este cel mai înalt din zonă, oferind o perspectivă unică asupra ţinutului Neamţ. Cândva, biserica nu era izolată, pentru că pe lângă ea trecea drumul istoric pe care mergea Ştefan cel Mare de la Curtea Domnească din Piatra Neamţ spre Iaşi (prin Tupilaţi şi Hanu Ancuţei), pentru că pe atunci drumul spre Roman nu exista. În zonă, amintirea voievodului este încă vie. La Turtureşti există încă ruinele unui pod despre care se spune că ar fi fost construit din porunca lui Ştefan cel Mare. Din vechea aşezare a Turtureştilor, ce-şi avea vatra, odinioară, pe dealul cel mai înalt, învecinându-se cu drumul pe care voievodul Ştefan trecea atunci când mergea de la Curtea Domnească din Piatra Neamţ către Iaşi, n-a mai rămas nici măcar o casă. Martore ale vremurilor de altădată au mai rămas azi doar bătrâna bisericuţă de lemn, cimitirul satului şi perdeaua de salcâmi ce înconjoară, protector, locul. Biserica de lemn de la Turtureşti a fost construită în 1825, pe cheltuiala obştii locale, cu lemn adus, aşa cum spun localnicii, din codrii falnici ce acopereau, altădată, tot dealul. Apoi, a fost refăcută aproape integral în 1930, când bisericuţa a suferit şi anumite modificări ale formei iniţiale: s-au adăugat pridvorul şi jumătate din pronaos. Lăcaşul a fost ridicat din bârne de stejar, pe o temelie de piatră de râu. Bârnele de stejar compun pereţii doar până la jumătate, cealaltă jumătate fiind din scândură, aşezată pe un schelet de lemn. Din păcate, astăzi bârna nu poate fi admirată, pentru că în secolul trecut biserica a fost blănită pe exterior cu scândură vopsită în gri. Acoperişul este din draniţă, care ar trebui înlocuită în cel mai scurt timp. În interior se păstrează icoanele şi catapeteasma cu care biserica a fost împodobită la 1930. Ultimele obiecte de valoare din inventarul acestui lăcaş au fost duse, cu ani în urmă, la Mănăstirea Secu. Deşi biserica e înscrisă pe lista monumentelor istorice din judeţul Neamţ, soarta ei a fost una tristă. De-a lungul timpului aici s-a slujit doar o dată pe lună, aşa că nimeni nu s-a aplecat cu atenţie asupra modului în care aceasta ar fi trebuit conservată şi restaurată. Astăzi, Biserica de lemn „Adormirea Maicii Domnului“ de la Turtureşti se află într-un accelerat proces de degradare, cel mai afectat fiind acoperişul. Un proces integral de restaurare ar presupune demolarea pridvorului, care este o adăugire, scoaterea scândurii de pe exterior şi tratarea bârnei, eliminarea şi înlocuirea lemnului acolo unde acesta este atacat de cari sau putred, reaşezarea fundaţiei şi schimbarea draniţei. Planurile de viitor ale parohului de la Turtureşti includ construcţia unei biserici noi de zid, în vale, aproape de case, urmând ca bisericuţa de lemn să rămână în conservare, servind comunităţii drept muzeu sau capelă de cimitir.

Sursa: Otilia BĂLINIŞTEANU”

Articolul precedentBerea şi grădinăritul dăunează sănătăţii
Articolul următorAnii rezistenţei, anii suferinţei (VIII)