Accidente rutiere de neimaginat în lumea civilizată ne îngrozesc aproape zilnic. Statisticile şi raportările oficiale conduc la concluzii cumplite. Dacă te iei după ce difuzează Poliţia Rutieră, îţi vine să pui volanul în cui. Culmea-i că realitatea din trafic este mult mai dură.
Ce şi cum prinde poliţia ţine mai degrabă de un registru al golăniei în uniformă cu epoleţi susţinută de girofar şi instrucţiuni abjecte. Degeaba declară preoţii şi episcopii rutieriştilor că descurajează capcanele întinse la şosea – asta ştiu mai bine, asta fac. Radarele instalate sfidător unde-i şoseaua mai bună, chipurile pentru a descuraja excesul de viteză, sunt o insultă la adresa şoferilor stăpâni pe volan. Perseverenţa neomiliţienilor care trimit agenţi în misiuni de colectat amenzi defineşte cum nu se poate mai rău lipsa de minte şi judecată. Nenorocirile din traficul real nu se combat cu radare şi mârlanii plasaţi în dispozitiv de luptă contra românilor care profită de un drum liber şi calcă pedala de acceleraţie.
În ultima deplasare Piatra Neamţ-Bucureşti şi retur, dar mai ales la întoarcere, am avut parte, ca niciodată până acum, de parteneri de trafic ieşiţi parcă din spitalele de nebuni. Halul în care conduc şoferii de camioane este cunoscut şi tolerat. Pe ei nu-i prinde nici mama radarelor. La drum întins, unde efectiv pluteşti peste reglementări la 100-110 km/h, vine câte un TIR aproape să te spulbere când te depăşeşte. Dacă vrei să depăşeşti un camionagiu lent, nu s-ar muta pe dreapta nici să-l împuşti. Boala lor e să încalece benzile şi n-ai ce le face. Gabaritul ţine cu ei. Pe ei nu-i bungheşte Poliţia Rutieră, după cum nici pe şoferii cu microbuze şi autoutilitare deşălate. Golanii ăştia pe roţi zburdă în voia cea mare şi ne terorizează la drum în deplină complicitate cu poliţia cea nemaipomenit de severă cu şoferii particulari.
Adevărata descurajare a abuzurilor şi tentativelor de crimă din trafic, la nivel operaţional, se face de fapt prin patrulare, nu la punct fix. Aşa e în toată lumea, se ştie. Însă, neicuşorii cu girofar deasupra capului nu se bagă în traficul real. De aici încolo e loc de o dezbatere faină, dar nu apucăm. Între comoditate şi responsabilitate se întinde un hău imposibil de sărit sau ocolit de Poliţia Rutieră. Manifestând golănia caracteristică, vor replica aproape instantaneu că avem şi alte autorităţi puse să intervină în trafic. Nu ţine, poliţia „de specialitate” poate opri pe oricine şi nu o face.
Galeria de monştri ai şoselelor este întregită de lucrătorii strategici din preajma drumurilor. Mai tragi un cablu, mai îngropi o ţeavă – e de bine, e pentru civilizaţie. Cumplit e că prin nişte comune întinse de la Roznov devale, mai zilele trecute, se plimbau conducte pe deasupra pârlitului de drum naţional de te rugai la stele să nu se rupă o şufă, să nu-ţi cadă încărcătura în cap. Evident, magnifica Poliţie Rutieră avea alte treburi, poate un radar, poate o suflătură în detectorul de alcoolemie din partea fraierilor. Că pe unii ştabi locali – cunoscuţi cu nume, prenume şi crâşme unde consumă la greu – care se urcă morţi de beţi la volan şi ne sfidează în trafic nu îi deranjează Poliţia Rutieră. Vorbeam despre monştri, nu?
Viorel COSMA
