pietricica turism

Conferinta de presa la teatrul Nottara

Vineri, 21 martie, la ora 14, la sediul Bibliotecii Judeţene „G.T. Kirileanu” Neamţ, va avea loc lansarea romanului “La noi, când vine iarna”, de Mircea Diaconu, apărut de curând în colecţia „Fiction Ltd.”a Editurii Polirom, şi în format digital, în ediţie revăzută. Prezintă scriitorii  Adrian Alui Gheorghe şi  Emil Nicolae.

Actorul, care este şi profesor la Universitatea de artă teatrală şi cinematografică “Ion Luca Caragiale” din Bucureşti, s-a născut la 24 decembrie 1949, în comuna Vlădeşti, judeţul Argeş. A absolvit Liceul la Câmpulung Muscel, în anul 1967 și IATC “I.L. Caragiale” din Bucureşti în 1971. A debutat în 1970, la Teatrul Bulandra în piesa Harfa de iarbă de Truman Capote. Debutul său în cinematografie a avut loc în 1071 cu filmul Nunta de piatră, după I. Agârbiceanu, în regia lui Dan Piţa.

În 1972, a fost angajat, de către Liviu Ciulei la Teatrul Bulandra, unde a rămas până în 1982, când a devenit actorul Teatrului Nottara. A fost primul actor din România care și-a dat demisia, devenind liber profesionist (1990), pentru ca apoi să revină în teatru ca angajat în 2001, fiind directorul acestui teatru până în 2011. Este căsătorit cu actriţa Diana Lupescu. A jucat atât în piese de teatru pe scenele naţionale, cât şi în producţii cinematografice celebre, precum De ce trag clopotele, Mitică?, Buletin de Bucuresti, Asfalt Tango, Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii, Legături bolnăvicioase sau Filantropica. A mai publicat: Sugubina (1977), Scaunul de pânză al actorului (1985) şi  În Bucureştii de odinioară cu Mircea Diaconu (1998).

mircea diaconu carte

Roman cu unchi şi mătuşi, cu bunici şi vecini

Cartea este un roman cu unchi şi mătuşi, cu bunici şi vecini – unii îngeri protectori, alţii demoni cu chip uman -, în care un suflet inocent de copil ne arată că binele din oameni poate învinge şi în cele mai întunecate vremuri. Văzută prin ochii unui copil, viaţa pare mai frumoasă, iar dacă puştiul care locuieşte într-un sat din perioada obsedantului deceniu, devenind naratorul-personaj al unui roman, tragismul epocii este anulat de situaţiile comice create de naivitatea perspectivei acestuia. Fiorul primei iubiri pentru o fetiţă din vecini înfloreşte între castele imaginare şi aventuri în natură, locul în care trăieşte este un colţ de paradis, iar lucruri mărunte, precum o pijama nouă, pantalonii largi „de oameni mari” sau bomboanele fondante, sunt cele mai mari bucurii ale vieţii. Totul se schimbă însă când tatălui i se înscenează o infracţiune, iar băieţelul, fratele mai mare şi mama lor devin persoane indezirabile. Ceea ce nu-l împiedică pe protagonist să dea dovadă de un curaj şi un spirit de sacrificiu care ar face cinste şi unui adult.

Nicolae SAVA