Micile genii ale Neamţului (IV): „Să fim mai toleranți, să căutăm mai întâi calitățile unui om!”

– a declarat Andrada Rafaela Eva, absolventă a Liceului Teoretic „Vasile Alecsandri” Săbăoani

A mizat totul pe muncă și pe sprijinul celor apropiați. Nu a negat niciodată importanța școlii în viața ei și roadele cu care a fost răsplătită nu au întârziat să apară. Acum se bucură de o vacanță binemeritată în care entuziasmul o vizitează des. E mai mult o emoție transmisă din viitoarea clasă de liceu, care o așteaptă cu noi provocări. Andrada Rafaela Eva are 15 ani și este din Săbăoani, județul Neamț. A absolvit gimnaziul la Liceul Teoretic „Vasile Alecsandri” din localitatea Săbăoani cu media pe care a meritat-o. Un 10 perfect cu care a fost recompensată în urma celor patru ani de gimnaziu. Deși a absolvit la liceul din localitatea natală, Andrada va merge pentru următorii ani de liceu la Colegiul Național „Roman Vodă” din Roman, pentru a demonstra că poate să facă față unei concurențe mai mari. Își dorește o ștachetă mai înaltă și este pregătită pentru a-i face față.

„Perioada gimnazială a fost una frumoasă în care am avut cu cine să mă iau la întrecere. Am avut colegi foarte buni, cu medii mari, care au participat la diverse competiții școlare. Nu pot spune că nu am avut cu cine să concurez. Merg la Colegiul Național din Roman, pentru că acolo mediile sunt mai mari, concurența este mai mare și acolo cred eu că pot crește. Am ceva emoții, dar mă gândesc că atâta timp cât voi fi capabilă să muncesc pentru rezultatele pe care mi le doresc, am să reușesc. Sper să întâlnesc același colectiv pe care l-am lăsat în urmă și să am parte de aceeași profesori care să ne atragă spre învățătură”, a spus Andrada.

Întâi calitățile și apoi defectele

Ar vrea să ajungă medic și să îi ajute pe oameni. Acum nu este foarte interesată de neliniștea celor care lucrează în sistemul medical. Știe că dacă va ajunge doctor va fi capabilă să își ajute semenii și asta este cel mai important. De altfel, mai cunoaște un mod prin care noi am putea pune umărul pentru ca această lume să fie mai bună. „Mi-am ales specializarea Științe ale Naturii pentru că vreau să ajung medic. Mi-am dorit acest lucru și am fost încurajată să merg pe acest drum. Văd lucrurile care se întâmplă acum în sistemul medical, dar mi-aș dori ca, până ajung să profesez, să fiu convinsă că aici este locul în care pot să fiu de ajutor și că aici pot să fac ceea ce îmi doresc. Nu știu ce-mi rezervă viața, dar nu aș vrea să plec din țară. Mai există și alte metode prin care lumea ar putea fi «vindecată». Există un soi de răutate în jurul nostru care poate fi înlăturat numai dacă suntem permisivi unul cu celălalt. Ar trebui să învățăm să ne acceptăm mai mult. Cu bune cu rele. Important este să căutăm mai întâi calitățile unui om, nu să-i vedem defectele. Asta ar trebui să fie ordinea. Dacă am vedea calitățile fiecărui om, pentru că toți avem calități, n-am mai judeca atât de mult pe cel de lângă noi după defectele pe care le are. Defectele se pot repara, dar trebuie să scoatem în față și calitățile”, a spus Andrada.

Familia, stâlpul reușitei

Cu privirea înainte, având alături dorința de a reuși nu s-a lăsat învinsă de micile răutăți din jur. A privit mereu la prieteni, a ascultat cu atenție la ceea ce profesorii i-au insuflat și s-a regăsit întotdeauna în familie. „Există și momente în viață mai grele. Nu tot timpul vezi în jurul tău numai armonie. Au fost și persoane care nu s-au bucurat pentru mine în momentele în care am avut câte un rezultat bun. Eu știu de ce sunt capabilă și am încercat să nu privesc în jur la toate lucrurile fără importanță. Ceea ce a contat a fost modul în care profesorii au reușit să ne atragă spre carte, au reușit să ne câștige. Apoi, colegii care și-au dat silința pentru a învăța și care au ținut deschis drumul competiției, o concurență constructivă. La fel de importantă a fost și influența doamnei profesoare Angela Totu, care mi-a fost dirigintă. Ea a fost cea care ne-a ținut aproape de școală și care ne-a făcut să acceptăm învățătura ca pe un joc. Un joc serios în care dacă vrei să fii bun trebuie să muncești foarte mult. Dincolo de cei pe care i-am amintit, familia a fost mereu lângă mine. Și cele mai dificile momente le-am depăși cu ajutorul lor. Ei au fost cei care m-au ridicat atunci când simțeam că am nevoie de sprjin. Este foarte important să ai familia alături. N-aș putea spune niciodată că m-aș fi descurcat fără ei. Familia este cea căreia îi mulțumesc înainte de toate pentru rezultatele pe care le-am obținut”, a adăugat Andrada .

„Să crezi în tine, să crezi că se poate!”

A privit de pe băncile școlii cu seriozitate și în același și-a păstrat zâmbetul copilăriei alături, în toți acești ani frumoși care s-au scurs. A muncit, dar a și văzut lumea prin ochii cărților. Nu a încetat să creadă că se poate, că va reuși, că toată munca ei are la bază o speranță. Nu a fost o încredere lipsită de plăcerea de a învăța, de voința de a munci și de „îndrăzneala” de a se autodepăși. „Am participat constant la competițiile din școală și la majoritatea disciplinelor. Mi-au plăcut toate materiile, în special cele umanistice. Recunosc că îmi place să citesc. Sunt pasionată de acest lucru și atunci când am timp liber,  lecturez. O carte pe care o recomand este «Hoțul de cărți», scrisă de Markus Zusak. Pentru a ajunge acolo unde ți-ai propus este nevoie de multă muncă. Am mai spus acest lucru. Nu este de-ajuns să te mulțumești cu ceea ce primești de la alții. Trebuie să-ți dorești să înveți mai mult, să cunoști mai multe. Trebuie să vrei. Ca să reușești mai ai nevoie de ceva. Să crezi în tine, să crezi că se poate. Nu poți pleca la drum dacă nu crezi în efortul tău. E nevoie de curaj, de ambiție, de dorință și credința că ceea ce ți-ai pus în gând se poate realiza. Restul vine de la sine”, a mai spus Andrada.

Cu o determinare rar întâlnită, fata care va ajunge pe băncile liceului din Roman va aduce un plus de competitivitate în rândul noilor ei colegi și de ce nu, o carte „furată” din anii de gimnaziu. O carte în coperțile căreia sunt ascunse visuri, ambiții, determinare și dorința de a prinde în ea trăiri care să o ducă spre un drum împlinit.

Marian TEODOROF