Vasile Baghiu Foto Andreas Pfarrwaller

* interviu cu scriitorul Vasile Baghiu, la 48 de ani

Născut la  5 decembrie 1965, Borleşti, Neamţ, scriitorul Vasile Baghiu a publicat mai multe volume de poeme, o culegere de proză scurtă, două romane, precum şi numeroase articole, cronici literare şi eseuri în periodice. Este inventatorul conceptului şi manifestului “himerismului”, prima paradigmă anti-postmodernistă. A primit mai multe burse “writers-in-residence” în Germania, Austria, Scoţia şi Elveţia, iar unele din creaţiile sale au apărut în traduceri în mai multe limbi. A avut diverse experienţe de muncă în trecut ca asistent medical, între care o perioadă în care a îngrijit bolnavi la un sanatoriu de tuberculoză. Din 2008 este psiholog la Direcţia de Sănătate Publică Neamţ. Membru al Uniunii Scriitorilor din România şi al “PEN-Club”. Este căsatorit şi are doi copii. 

– Cum ar trebui trataţi scriitorii care înainte de 1989 au făcut compromisuri grave cu regimul comunist sub pretexul că au făcut asta pentru a reuşi să scoată cărţi sau să trăiască?

– În evaluările critice al căror subiect sunt astfel de autori trebuie pur şi simplu să fie menţionate şi căderile şi compromisurile, nu numai chestiunile care ţin strict de opera scrisă. Ele sunt o parte importantă a entităţii indestructibile operă-viaţă. Operele nu apar din neant, ele au în spate nişte autori, cu umbrele şi luminile lor, cu o viaţă, a cărei desluşire, cum se ştie, poate pune într-o lumină nouă opera. Menţionarea căderilor şi a compromisurilor cu regimul, în demersurile critice având ca obiect astfel de scriitori, nu înseamnă un atac la valoarea lor de scriitori, la valoarea operei lor, ci un demers normal de situare în spaţiul adevărului netrunchiat, al adevărului cu mai multe faţete, acela care oferă în final o imagine reală a scriitorului. Tot aşa cum nici menţionarea comportamentului demn şi eroic al altor scriitori, pe de altă parte, nu înseamnă încercarea de adăugire ilicită a vreunui plus de valoare scrierilor acestora. În ambele cazuri nu avem de a face cu amestecarea criteriilor, cum cred unii, ci cu o viziune critică integratoare. Este, până la urmă, şi o chestiune de pedagogie socială, de care trebuie să ne pese atâta timp cât ne pasă şi de axiologie. Reaşezarea valorilor în România se face şi prin instituirea unui axe drepte a valorilor în literatură.

“Nicolae Manolescu ar trebui să se retragă demn”

– Eşti mulţumit de calitatea noilor membri ai Uniunii Scriitorilor din România? Ce modificări ar trebui aduse la statut pentru îmbunătăţirea situaţiei?

– Nu sunt la curent cu noile primiri în Uniunea Scriitorilor. În principiu însă, cred că tinerii trebuie încurajaţi să participe la viaţa organizaţiei, atât cât mai palpită ea acum. Tinerii talentaţi, cei care sunt activi în revistele literare, care scriu cronici şi eseuri, ar trebui să fie invitaţi să devină membri – am mai spus – fără să mai treacă prin furcile caudine ale numărului de cărţi publicate, ale recomandărilor şi aşa mai departe. Ar fi suficientă o decizie a conducerii pe baza unor nominalizări venite de la revistele literare la care aceştia colaborează. În acest sens, există zeci de exemple de autori care ar putea fi luate în considerare. Aici ar trebui făcută, cred, o modificare la statut, în sensul instituirii unui statut special tinerilor critici şi eseişti prezenţi în publicaţiile literare. Pe de altă parte, ideea extinderii fără limită a numărului de mandate pentru preşedinte nu este deloc democratică, este una chiar abuzivă şi sfidătoare. Preşedintele actual, Nicolae Manolescu, ar trebui să se retragă demn, aşa cum i-ar sta foarte bine, după două mandate fără mari realizări şi cu un bilanţ cam jalnic.

– Ce intenţionezi să publici în acest an, un nou roman sau te întorci la poezie?

– După „Planuri de viaţă” (Ed. Polirom, 2012) am în lucru acum un alt roman. Sper să reuşesc să-l trimit la editură chiar în această primăvară. Îmi adun mai greu gândurile, din păcate, aici acasă. În rezidenţele occidentale reuşeam să mă concentrez la scris, dar viaţa din România are ceva care toceşte entuziasmul, risipeşte energiile şi taie cheful de muncă.  Ştiu, nu are nici un rost să te plângi. Important este dacă scrii sau nu, indiferent de condiţii. Restul e discuţie fără sens. Scriu şi poezie în unele zile. Este foarte probabil că voi avea gata şi un nou volum de poezie în acest an. În sfârşit, vom vedea. Sănătoşi să fim şi să ne ajute Dumnezeu! Dacă este sănătate, îţi poţi permite să-ţi faci planuri.

A consemnat Nicolae SAVA