Postarea unui medicinist despre rezidențiatul amânat, din acest an, a strâns în mai puțin de două zile, 559 de reacții și 190 de distribuiri pe facebook de la mulți medici, studenți, dar și de la oameni din diverse profesii. Alexandru Rogobete, cel a cărui postare a stârnit sute de reacții, descrie umilința pe care o trăiesc cei aproximativ 5.600 de mediciniști din acest an nu doar pentru amânarea rezidențiatului și perpetuarea incertitudinii, ci și față de examenul în sine, pe care-l cataloghează drept „o eroare a sistemului de sănătate românesc”.
Alexandru Rogobete este din anul 2014 cercetător la Clinica pentru anestezie și terapie intensivă a Spitalului Județean de Urgență „Pius Binzeu” Timișoara, unde face voluntariat din anul 2013, potrivit propriului curriculum vitae. Are peste 100 de articole științifice publicate în reviste de specialitate din țară și din străinătate, autor și co-autor la numeroase cărți apărute în țară, dar mai ales în străinătate.
Articolul este adresat de Alexandru Rogobete tuturor celor cu putere de decizie:
”Rar spre deloc mi-am expus gândurile pe canalele de socializare, însa în dimineața acestei zile am simțit această nevoie acută. Rezidentiat 2019 – o criză, o dramă […] un proces complex și sustinut al umilinței.
Este complet inacceptabil ca o generație de tineri doctori sa fie umiliți. Da! Umilire este ceea ce se simte, doamnelor si domnilor politicieni. Va jucați cu emoțiile noastre, cu planurile noastre, cu visurile noastre, cu viitorul nostru, cu stabilitatea unui întreg sistem…vă jucați cu ce doriți dumneavoastră…Pentru că puteti si pentru că vă permitem…de ce oare? Nu am nicio explicație!
Asistăm la o moarte clinică a lucrului bine făcut, a profesionalismului, a certitudinii și a moralitații!
Revoltă? Da, simt revoltă! După 9 ani de studii universitare, 3 la chimie, 6 la medicină, dupa mii de ore de voluntariat în diverse instituții ale statului, după numeroase studii publicate și recunoscute internațional, dupa conferințe premiate la nivel global…da, cred că am dreptul sa fiu revoltat pentru faptul că înainte cu 30 de zile de examenul de rezidentiat să aflu ca s-ar putea…că e posibil…că nu se stie…că nu e clar ce o să se întample! Doar pentru această emoție, pentru această stare de umilința am dreptul sa mă revolt!
Am hotărât și am declarat public în diferite situații că “am ales să rămân în România, chiar dacă aici e mai greu să faci lucruri normale, chiar dacă aici e mai greu să ai viziune, chiar dacă uneori aici e mai greu să fiu fericit, chiar dacă salariile erau catalogate ca fiind “mizere” atunci când am hotărât să rămân”…însa, stau acum și mă gândesc…oare am făcut ceea ce trebuia? Oare merit să fiu umilit de aceasta “gașca”? Oare este fair play pentru anatomia sufletului meu să accept ca dumneavoastră să âl disecați în experimentele voastre politice? … Înca nu am nicio explicație!
Pe de altă parte, dacă este să discutăm despre acest examen de rezidențiat…nu pot spune decât că este o mare eroare a sistemului de sănătate românesc. Prin acest tip de examen nu faceți decât să selectați memoria de scurta durată și sa aboliți cu succes viziunea, imaginația și evoluția de care avem atât de multă nevoie. Un examen atât de discutat, cu referințe bibliografice etichetate ca nu fiind cele mai bune. Sute de pagini în care informațiile sunt mai mereu neclare, zeci de tabele și de grafice care nu spun nimic, mii de cuvinte care nu au niciun sens atunci când sunt puse cap la cap. Sute de pagini cu informații depașite de timp, lipsite de viziune și interes. Cam acesta este examenul de rezidențiat … testați în forță capacitatea cuiva a de a memora, propuneți zeci de intrebări la care raspunsul se află in tabelele și graficele din acele două cărți. Asta considerați dumneavoastră selecție? Miza este mult prea mare, prea nedreaptă și prea lipsită de complexitate, ținand cont că vorbim de viitorul unui om!
Este o situatie de criza, una chiar dramatică și cred că ar trebui să învățăm din ea. Ar trebui de urgentă să înțelegem că acest sistem nu funcționeaza în acest mod! Ar trebui să schimbam ceva. Acum! Azi! Poate că a sosit momentul să ne aliniem tendințelor internaționale, metodologiilor europene de selecție și de examinare. Ne-ați pus sub preșul birourilor dumneavoastra, fiind călcați în picioare de toți cei care intră sau ies pe ușa viitorului. Astăzi, acum, trebuie să luați o decizie, acum aveți șansa să experimentați poziția de “Reanimator”. Aveți în fața un pacient critic, instabil, pe careîll pierdeți cu succes, cu tot cu succesul lui. Trebuie sa luați deciziile acum, nu mâine, nu săptămâna viitoare, nu în 8 decembrie!
Stimați membrii ai guvernului, stimați politicieni români, am observat ca aveți un simț al umorului extrem de dezvoltat declarând: “[…] au timp mai mult sa învete”. Cred ca nu realizați impactul psiho-emotional pe care acest dezechilibru în care dumneavoastră functionați fericiți îl are asupra noastra. Cred ca aveți acest curaj pentru că vi se permite, pentru că noi vă permitem, nejustificat. Cred ca nu stiți ce înseamnă acest examen și cred ca nu înțelegeți ce reprezintă acest impact! Vă propun să facem schimb de roluri pentru o zi! Va propun să simțiți și dumneavoastra umilința noastră și să trăiți doar pentru o zi în pielea noastră, să vă imaginați că toate visurile dumneavoastra sunt puse în “dezbatere publică” de un sistem nebalansat, destul de inuman, vizibil lipsit de profesionalism, însa cu un simț dezvoltat al umorului, poate peste masură! Apoi, vă rog să faceți declarații publice folosind aceleași glume!
A Rogobete”.
