După toată zavera asta cu alianța dă useleu, care acuma e udămereu, oarece partidoi o constat că săgeata den steag atârnă ca pânza, așa că și-o luat calea opoziției. Și dacă credeam că oamenii s-o calmat și lucră la o nouă aburcare, uite că pe firu scurt ne vine o dumă aspră despre o jună duduie plantată un fel dă șef bun la toate de campanie electorală, care o intrat în gura damelor de partid pe motiv de legături apropiate la cearcăn, ca de la șăf de cabinet la dom parlamentar. Ba nu vă ascundem, că duduia cică e un fel de tartore al relățiilor șăfului mneaei, fincă ea decide cine intră sau nu la vorbe, ce i se poate zice și ce nu, adică o filtră de moare caii. Acuma, bravo ei, că săracu domn ales nu-i bombardat de moșmande, deci își face treaba sănătos. Că lumea zice că o schimbat un primar înainte de alegeri prin forța sa de persuasiune la cine trebe, noi zicem că e din alt film.
Și tot din partidu ăsta care o plecat în bejenie, recte opoziție, ne zice un șpionete cum că o început un fel de mâncătorie între șăfi, alta decât urticaria, că uite că vin alegerile și oamenii îs cu marfa-n ploaie. Așa că unu din șăfi și-o luat jucăriile și s-o dus în alt sediu, că altfel n-are cum să-și facă planu la europarlamentoase. Acuma, dacă să privim istoric, la partidu ăsta mereu o fost gâlceave și după ele s-o făcut tot felul de partidulețe ori aripi tinere, bătrâne ori numa bune. Dacă e să privim la rigoare, mare lucru dacă nu comva plecarea unui șăf în altă parte e legată de povestea de mai sus, ceea ce dă o tușă tip izgonirea din rai, zugrăvită ici colo pe carpete ori hârtii ce se pun deasupra patului.
Acuma, că tot vine o campanie electorală peste cea agricolă, care oricum nu mai contează, că tot cumpărăm din hipermarketuri, am stat cu penele la o saună cu apă rece și o udătură la epiglotă dintr-un pet de dud sârbesc, și ce ne-am zis: ia, hai să ne lărgim echipa, că la câte partiduri sunt, dacă mai luăm și un rachiu dă smochini păroase, ne temem să nu-i amestecăm pe creștinii. Nu că ei nu ar vrea să se amestece, mai ales pe la pesedeu, dar ar fi de rezon să fim: unu roșu ca puterea, unu galben ca opoziția, unu verde-n ceru gurii ca ecologiștii, unul mov la pană conform cravatelor de la pepededeu și tot așa, semn limpede că nu umblăm cu cioara vopsită. Mai mult, cumătru zice că n-ar fi lipsit dă haz să atragem la cercu nostru, numit cracă, și o reprezentantă a sexului tare frumos pentru o tușă emoțională și o atentă observație a organizațiilor de dame fără frontiere la neuron de la unele partiduri. Bistoș, dară?
