Prezent la ziua vârstnicilor la manifestarea organizată de Primăria și Consiliul Local Roman și Uniunea Pensionarilor, edilul Romanului și-a amintit de relația pe care a avut-o, de-a lungul vieții, cu tatăl său – profesorul Vasile Leoreanu, unul dintre sărbătoriți. Primarul a recunoscut că adolescența nu a fost ușoară, iar în școală nu a avut posibilitatea să treacă la fel ca și gâsca prin apă. Tatăl său, profesor de fizică, dar și mama – profesor de matematică, s-au ținut de el pentru a învăța cât mai bine. “Tatăl meu a avut și are un rol dependent. Tatăl meu este o persoană caldă-rece, dulce-amăruie, este omul care mă înțelege și pentru mine ar fi sărit în foc. În schimb, nu făcea rabat la disciplină și ordine. L-am avut profesor de fizică, am luat aproape numai note de 10 și am mers până acolo cu fizica de am ajuns olimpic pe țară și am intrat în lotul național de fizică. Mai apoi, datorită mamei, am ajuns olimpic și la matematică”, a povestit primarul. Totuși, acesta recunoaște că disciplina a fost una extrem de riguroasă: “Tata mă ajuta oricând, dar nu exista să merg fără uniformă, fără matricolă pe mână sau netuns la școală. Ce să mai spun că nu se punea problema să nu am lecțiile făcute. Seara, se mai umbla în ghiozdan, se verificau temele, iar în cazul în care nu erau bune – eram chemat să le refac”. Primarul Leoreanu crede că “vremurile dure” din copilărie l-au ajutat să devină ceea ce este, motiv pentru care a preluat exempul, chiar dacă ușor îndulcit. (C. MATEI)
