Joi, de la ora 17, la Galeriile “Lascăr Vorel” din Piatra Neamţ, va avea loc vernisajul unei noi expoziţii a pictorului Dumitru Bezem. Despre artistul plastic Dumitru Bezem şi tablourile sale va vorbi scriitorul şi criticul de artă Lucian Strochi. Şi expoziţia din acest an se înscrie în seria celor care marchează aniversarea zilei de naştere a artistului, 23 octombrie, serie începută de Bezem de vreo 10 ani încoace. Născut în 23 octombrie 1947, la Tarcău, absolvent al Facultăţii de Arte Plastice din Iaşi în 1972, an în care şi debutează la Iaşi, membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România, Dumitru Bezem este, cu siguranţă, cel mai prolific artist plastic nemţean, care s-a remarcat în ultimii ani prin cele mai multe expoziţii personale – de câtva timp are câte 2-3 expoziţii personale pe an. Vorbind de expoziţii, am putea aminti faptul că artistul a avut, după debutul său numeroase expoziţii personale în Piatra Neamţ, între anii 1975-2003, Bacău – 1979, Bucureşti – 1980, participări la expoziţii naţionale în anii 1976, 1977, 1978, Expoziţia de grafică mică, Vulcan – 1978; “Saloanele Moldovei”, Bacău-Chişinău – 1993, Expoziţii de grup: Iaşi – 1985, Bucureşti – 1986, 2002, Expoziţii internaţionale: Paris – 1990; Strasbourg – 1992; Hungary, Martely – 1996; Epernay, în Champagne Esterlin hall, cu ocazia Europeean Days – May 1998; Kunstchouw – Burgh – Haamstede – the Netherlands – 1998; Galeriile Geluk and Pannekoekenmolen of Graanhalm – 1998; Tollhouse Gallery, Clevedon, England, by Art Colegium International – 1998. ”Pictura mea îşi găseşte împlinirea stilistică în mijloacele consacrate: linie, formă, culoare. Din copilărie, pentru mine, limbajul cel mai acceptat era cel desenat, îl formau imaginile. Ele erau cel mai puţin contestate de simţul meu de comunicare. Probabil că preocuparea permanentă pentru desen şi pictură a suprimat în mine, în mare măsură, flexibilitatea spre alte domenii. Poate aş fi scris poezie. Dar în tinereţe, fiind fascinat şi de film, am avut norocul să cunosc câţiva mari operatori de film. Aş fi făcut sigur operatorie. Însă, pasiunea pentru pictură a fost necruţătoare. Tot ea m-a răsplătit şi cu nepreţuita esenţă de natură culturală. Orice cale este luminată de prezenţa lui Dumnezeu. Pictura e un mare dar de la Dumnezeu şi Lui ar trebui să-i mulţumesc în primul rând. M-am obişnuit «să văd în viaţă darul nu povara» – cum spunea Ionel Teodoreanu. Datorez mult mamei mele, primei învăţătoare, profesoarei din liceu şi pictorilor Hârtopeanu, Hatmanu şi, nemăsurat, maeştrilor artei româneşti” – ne-a declarat artistul. (N.S.)
