Astăzi, 20 octombrie 2014, clubul de fotbal Ceahlăul împlineşte 95 de ani de la înfiinţare, prilej cu care am ales să vă readuc în memorie istoria unui joc de neuitat. Aveam 10 ani împliniţi de mai bine de-o lună, când, am văzut “pe viu” cel mai frumos meci de fotbal din “viaţa mea”, cum spuneam noi copiii. De atunci, sigur, am mai văzut şi altele, dar parcă nu au mai avut niciodată farmecul acestuia. Împreună cu tata, am găsit cu greu loc în tribuna a doua, cam pe la mijloc, în dreptul cuvântului “frunte”, de la “Trăiască Partidul Comunist Român în frunte cu secretarul său general, tovarăşul Nicolae Ceauşescu”, şi la încălzire m-am uitat numai la Lung şi Belodedici. Că Silviu Lung şi Miodrag Belodedici îmi plăceau mie cel mai mult. Îl mai îndrăgeam şi pe Boloni, însă nu la fel de tare. Jocul, atmosfera, stadionul ticsit de lume, au fost de neuitat. La fel şi scorul: 8-1 pentru România.
Când stadionul a luat “foc”
În iulie 1984, bătrânul “Borzoghean” a găzduit un meci de vis. Ceahlăul a susţinut o partidă demonstrativă cu naţionala de fotbal a României, antrenată pe atunci de ”tânărul“ tehnician Mircea Lucescu. Tricolorii veneau după participarea la turneul final al Campionatul European din Franţa, unde n-au putut ieşi din grupe, deşi au debutat cu o remiză preţioasă, 1-1 cu Spania. Ibericii au ajuns apoi să dispute finala cu reprezentativa ţării gazdă, pe care au pierdut-o cu 0-2. În toamnă, clubul pietrean sărbătorea 65 de ani de la înfiinţare, iar regalul fotbalistic avea legătură, potrivit dr. Costache Andone şi cu acest moment aniversar. Ziarul Ceahlăul scotea în evidenţă numărul mare de spectatori veniţi din toată Moldova şi manifestarea lor de bucurie care a întrecut orice închipuire: “Prezenţa, pentru întâia oară, a echipei naţionale de fotbal a României la Piatra Neamţ, într-un meci amical, a atras pe stadionul din localitate peste 15.000 de spectatori ceea ce constituie un record absolut. Iar manifestările de simpatie ale publicului pietrean pentru echipa naţională şi pentru tânărul ei director tehnic au întrecut orice închipuire la un meci amical. Această caldă simpatie se datorează în primul rând faptului că publicul spectator nu poate uita, la rându-i, momentele de satisfacţie pe care i le-au produs tricolorii în preliminariile lui EURO ‘84. În al doilea rând, fotbalul fiind un spectacol (atunci când este jucat la cote înalte putând atinge chiar exigenţele artei), s-a putut vedea că avem un public avizat care reacţionează extraordinar de vibrant la ceea ce era frumos cu adevărat. În al treilea rând, un lucru deosebit de relevant este acela că fotbaliştii cu adevărat superiori nu se folosesc de armele durităţii sau de gesturi nesportive în timpul jocului. Şi, mai presus şi mai presus de orice, am putut observa cu câtă conştiinciozitate se încălzeau un Ştefănescu, un Boloni, un Moraru, Cămătaru şi toţi ceilalţi în pauză; a fost o lecţie pentru fotbaliştii nemţeni care, de ce să n-o spunem, deseori nu se antrenează nici în pauzele meciurilor oficiale!” (Alexandru Iacob, Ceahlăul, sâmbătă, 28 iulie 1984)
Filip, marcatorul golului de onoare
Dacă în prima repriză, tricolorii au înscris un singur gol, în partea a doua ei au punctat de 7 ori. Galben-negrii au reuşit la rândul lor, golul de onoare, spre bucuria miilor de spectatori care au luat cu asalt arena pietreană. Au marcat, pentru România: Gabor, Orac, Cămătaru, Boloni (2), Mateuţ, Belodedici şi Negrilă, iar pentru Ceahlăul – Filip. Partida a fost condusă de arbitrii Gheorghe Vodă, Ion Topciu şi Jean Bratu, toţi din Piatra Neamţ. Iată şi componenţa celor două formaţiii:
România: Lung – Negrilă, Belodedici, Andone, Zare, Ţicleanu, Mateuţ, Lăcătuş, Gabor, Geolgău, Orac, (Moraru, Klein, Ştefănescu, Boloni, Mujnai, Cămătaru).
Ceahlăul: Breţcanu – Vadana, Covrig, Ivanov, Mironaş I, Vamanu, Galan, Jelescu, Amarghioalei, Giroveanu, Berceanu, (Mictari, Tamaş, Lazăr, Hanganu, Filip, Catană, Mironaş II, Gherasim).
Lucescu: ”Mulţumim pentru primirea călduroasă!”
După meci, Mircea Lucescu a spus că este prematur să facă o apreciere despre echipa FC Ceahlăul mărturisind că nu o cunoaşte îndeajuns. În schimb, a vorbit despre echipa naţională. “E o atmosferă foarte bună, băieţii se simt bine în cadrul echipei şi suntem pregătiţi să facem totul pentru a alunga cât mai curând insatisfacţiile din ultima vreme. De altfel, eu nici nu le-aş numi insatisfacţii. Important este că lumea ne e aproape şi simţim aceasta şi căpătăm imbold în muncă. Zona aceasta e foarte bună pentru pregătiri. Suntem mai feriţi de marile aglomerări urbane, e calm şi linişte. Mulţumirile noastre pentru primirea deosebit de călduroasă pe care ne-aţi făcut-o”. (Alexandru Iacob, Ceahlăul, sâmbătă, 28 iulie 1984)
Biletul de intrare: 25 de lei
Un bilet de intrare la “marele meci” din urmă cu 3 decenii, a costat 25 de lei. În mod obişnuit, un tichet la o partidă de acasă a echipei Ceahlăul era 12 lei, la care se mai adăuga un program de joc, în valoare de 3 lei. Naţionala României a venit la Piatra Neamţ din cantonament de la Câmpulung Moldovenesc. Lung şi compania nu au stat peste noapte, ci doar au servit masa la “Gospodine”. Fostul jucător al Ceahlăului, Lucian Amarghioalei îşi aminteşte că întreg oraşul a fost în sărbătoare. “Toată Moldova a venit atunci pe stadion. Noi, care am jucat în compania tricolorilor eram foarte bucuroşi că am avut această şansă. Eu au venit la Ceahlăul în 1983, de la Târgovişte”. Galben-negrii aveau instalat un nou cuplu de antrenori format din Vasile Niţă (principal) şi Vasile Vamanu (secund), “Aţă” fiind în continuare şi jucător activ. Aceştia au fost numiţi la cârma formaţiei pietrene în iulie 1984, cu câteva zile înaintea desfăşurării meciului cu România. Vamanu îşi aminteşte că, “spectatorii au stat pe 4 rânduri în jurul terenului, la gard. A fost incredibil. Nu am mai văzut niciodată atâta lume pe stadion. Într-adevăr, oamenii au venit buluc. Aveam ce-i drept şi o naţională de mare valoare. Jucători unul şi unul”. Vasile Niţă a declarat că echipa Ceahlăul a fost chemată din cantonament, de la Bălţăteşti, pentru a susţine acest meci. “Noi eram un pic nepregătiţi, abia ajunsesem pe la mijlocul ciclului de pregătire. Oricum în prima repriză, cu echipa de bază am făcut faţă cu brio. Am primit un singur gol. După pauză a trebuit să joace toată lumea şi am pierdut la scor, dar avem satisfacţia că am reuşit să înscriem şi noi o dată”.
Ana MOISE
NOTĂ: Fotografiile ne-au fost puse la dispoziţie de marea glorie a fotbalului pietrean, Leon Ivanov. A doua partidă Ceahlăul-România a avut loc în vara anului următor, când tricolorii luptau pentru calificarea la Campionatul Mondial din Mexic, din 1986.
