Ion-Ionescu-de-la-Brad-en

S-a născut la 24 iunie 1818 în Roman şi a decedat la 17/31 decembrie 1891 la Brad. A fost un revoluţionar paşoptist, membru de onoare al Academiei Române. S-a născut cu numele de Ion Isăcescu, fiind fiu de preot. În cursul vieții a activat ca agronom, economist, savant și scriitor; printre personalitățile secolului al XIX-lea care au militat cu energie și devotament patriotic pentru propășirea poporului român, numele lui Ion Ionescu de la Brad se află la loc de cinste. A studiat în țară la Academia Mihăileană din Iași, apoi a urmat în Franța agronomia, științele naturii și științele economice. La Paris, el a închegat o strânsă prietenie cu alți tineri români aflați la studii în Franța, animați toți de năzuința îmbunătățirii condițiilor materiale și spirituale ale poporului din România. A stabilit, de asemenea, relații cu multe personalități progresiste ale societății franceze, trăind în mijlocul frământărilor care au premers și au pregătit Revoluţia de la 1848. Reîntors în patrie, el a fost primul profesor de științe agricole din țară la Academia Mihăileană din Iași (1842-1848). În mai 1845, luând contact la Mânjina cu Kogălniceanu, Bălcescu, C. Negri, V. Alecsandri și cu alți patrioți români, a aderat cu însuflețire la programul de eliberare națională și socială. În timpul revoluției de la 1848, din inițiativa lui Bălcescu, guvernul revoluționar l-a chemat la Bucureşti, unde, în calitate de vicepreședinte, a condus Comisia proprietății, alcătuită din deputați, țărani și boieri. Armata otomană, chemată spre a înăbuși revoluția, l-a arestat și pe Ion Ionescu de la Brad. După câteva săptămâni a reușit să evadeze împreună cu alți conducători ai revoluției, trecând apoi în Transilvania, unde a stat până la mijlocul lunii februarie 1849. Exilul în Turcia, impus de înăbușirea revoluției, s-a prelungit 8 ani și 4 luni, timp pe care Ion Ionescu de la Brad l-a consacrat preocupărilor științifice, îndeplinind și unele funcții ca: expert și consilier imperial, director al Școlii de agricultură de la San-Stefano, administator al domeniilor din Tesalia ale marelui vizir, unde a înființat o școală profesională de agricultură și 3 ferme model mici pentru țăranii greci. Printre lucrările publicate se află și “Excursie agricolă în Dobrogea”, studiu de atentă analiză a condițiilor agricole și sociale, precum și de vibranță atitudine românească. Din cele 12 scrisori trimise în acestă perioadă lui Ion Ghica se desprinde pasiunea lui față de adevărul științific și abordarea cu care milita pentru viitorul mai bun al poporului său. După întoarcerea din exil (1857), Ion Ionescu de la Brad a fost primul director al statisticii din Moldova, apoi profesor de contabilitate, economie politică și financiară la Iași. Bun cunoscător al problemelor rurale, Ion Ionescu de la Brad a fost consultat de Alexandru Ioan Cuza la alcătuirea legii pentru reforma agrară. El a fost numit inspector general al agriculturii pentru toată țara (1864-1869), funcție în care a îndrumat aplicarea reformei agrare. O bună parte a vieții sale, timp de 22 de ani, el a condus ferma-școală de la Brad, unde a practicat o agricultură model, aplicând metode dintre cele mai avansate pentru acele timpuri.

Articolul precedentDumitru Muşi a părăsit Romanul. Urmează Ioan Holban?
Articolul următorPreoţi în temniţele comuniste: Părintele Dimitrie Bejan