Aceste ultime săptămâni stau sub semnul unor aprige controverse legate de proiectul de lege al Guvernului României care prevede darea în exploatare a zăcămintelor de metale rare şi preţioase de la Roşia Montană unei firme canadiano-române, în schimbul unor locuri de muncă pentru locuitorii din zonă. Deşi asistăm la schimburi de opinii pro şi contra de o agresivitate verbală rar întâlnită, nu am văzut o dezbatere adevărată care să ne convingă într-un fel sau altul. De aceea, îmi doresc ca argumentele comisiei formate din specialişti români şi străini să ne determine să votăm în deplină cunoştinţă de cauză.
Prin încheierea acestei “afaceri”, statul român ar primi 6% redevenţe pentru aur şi argint, în timp ce într-o ţară ca Africa de Sud redevenţele pentru metale preţioase sunt de minimum 20%. Statul român ar urma să suporte cheltuielile de întreţinere a sistemelor de captare, de monitorizare a emisiilor de acid cianhidric, de pompare şi tratare a apei pe o perioadă nedeterminată, ceea ce ar însemna cam 12 milioane de euro anual!
Se preconizează a fi procesate cu cianuri aproximativ 200 de milioane de tone de minereu, estimându-se a se extrage aproximativ 1,5 grame de aur la tona de minereu (după alţii, doar 0,8 grame/tonă) şi 11,7 grame de argint pe tonă (conform datelor preluate din mass-media). Ceea ce nu se spune e faptul că nu atât aurul şi argintul îi interesează neapărat pe canadieni, cât mai ales metalele rare care însoţesc respectivele zăcăminte (galiu, arseniu, vanadiu, titan, crom, nichel, cobalt, germaniu etc.). În contextul epuizării resurselor de energie şi al nevoii de dezvoltare a energiilor regenerabile, aceste zăcăminte apar mult mai interesante pentru canadieni decât metalele preţioase care fac obiectul acordului. Există chiar o prevedere în contractul de concesiune secretizat care precizează că orice metal recuperat în plus intră în beneficiul celui care exploatează zăcământul! Se pare, însă, că recuperarea acestor metale rare presupune tehnologii diferite faţă de cele utilizate în cazul aurului şi argintului, prin urmare multe dintre ele se risipesc în lacul cu reziduuri. Mai trebuie spus că exploatarea pe bază de cianuri nu înseamnă relansarea mineritului, căci vechea meserie de miner practic nu mai există. Firma străină va veni cu personal şi cu utilaje proprii, va aplica tehnologii diferite de vechile practici miniere, iar românii angajaţi de către companie vor fi simpli executanţi ai ordinelor.
La Roşia Montană ar urma să se utilizeze peste 1.560.000 de tone substanţe periculoase, dintre care 84.000 de tone de cianuri. Dacă Germania, Cehia, Turcia, Argentina, Honduras au interzis mineritul cu cianuri, de ce guvernanţii români acceptă această tehnologie cu impact devastator asupra mediului înconjurător?
Zona are un potenţial turistic, istoric şi cultural care poate conduce la crearea de locuri de muncă şi la creştere economică fără a fi nevoie de acest atentat la mediul înconjurător. Căci, prin punerea în aplicare a proiectului, patru munţi vor fi făcuţi fărâme (într-o primă etapă), în locul lor apărând un hău uriaş în care vor fi deversate peste 214 milioane de tone de cianură. Cantitatea enormă de cianuri folosite zilnic în proiectul minier va produce o distrugere oribilă a mediului înconjurător. Pe marginea unui lac de cianuri nu se va mai putea face nici agricultură, nici turism, iar patrimoniul natural, arheologic şi arhitectural, principalele atracţii turistice de aici, vor fi distruse definitiv şi ireversibil.
Există, de asemenea, pericolul otrăvirii râurilor din regiune, ceea ce ar conduce, în mod automat, la infestarea Dunării şi la apariţia unei stări de tensiune la nivel internaţional pe probleme de mediu.
Trăiesc cu sentimentul că acest proiect atât de controversat, de costisitor şi de agresiv (în ciuda tonului optimist din reclamele de publicitate) va avea un impact major asupra oamenilor, mediului, dar şi asupra convieţuirii în spaţiul european şi al relaţiilor externe ale României.
Dezbaterile din mass-media continuă, apar tot mai multe opinii specializate. Vom vedea ce vom afla în zilele următoare. Textul declaraţiei rămâne cel deja redactat pe baza datelor din ziua de 14.09.2013, este un punct de vedere la acest moment, multe dintre afirmaţii putând fi infirmate ulterior.
Ioan MUNTEANU
Deputat PSD de Neamţ
