Dintr-o jalnică şi otrăvită pădure a capcanelor întinse de promotorii pseudocapitalismului românesc ne-am pomenit că Viorel Cataramă scoate din nou capul şi vorba în public. Are idei, dă cu judecata de valoare peste popor şi uită la greu. N-are decât să descrie drame şi să rostească avertismente din cale afară de corecte. Se uită lumea la el mai rău ca la saltele şi gardurile de la fostul Combinat de Prelucrare a Lemnului din Piatra Neamţ. Fiul Bacăului, cel pasionat de soţii de pe-aici, nu a lămurit combinaţia din tinereţe cu Securitatea lui Ceauşescu, nu a explicat cum i s-a „atribuit” o halcă din industria mobilei.
În plan politic, foştii parteneri din vremea aripilor tinere ştiu şi se feresc în continuare să recunoască public ce afirmă în particular despre Cataramă. Singur, Dinu Patriciu, mărturisea în 1996 că are ambiţia să îl scoată din circuitul de top naţional al milionarilor autentici. Ce-a ieşit se ştie.
La drept vorbind, Cataramă nu a convins pe nimeni cu legendele legate de întâlnirea lui cu politica liberală cinstită. A lucrat la TEHNOFORESTEXPORT, firmă controlată de Securitate, din tinereţe, din 1984. Trei ani mai târziu prindea rang mare belgo-român de afaceri. Aranjamentele financiare post-ceauşiste sunt şi ele cunoscute, dar trecute la pasivul creşterii capitaliştilor autohtoni.
Din jocul politic cu aripi tinere liberale, după 1990, avea să tragă foloase de neimaginat. Ce-a făcut ca secretar de stat la Ministerul Comerţului şi Turismului, în guvernarea lui Stolojan, este deja prescris. Ambiţia şi „comenzile” l-au făcut să creeze o reţetă politică imposibil de actualizat astăzi. Prin divizare liberală a plimbat un cocoş ca semn electoral pentru Noul Partid Liberal. În 1992, la Piatra Neamţ, alături de naivi sinceri, a fost încurajat şi susţinut de oamenii de afaceri Liviu Tudor şi Iulian Ţocu. Nu e nicio greşeală, e vorba exact despre cei doi foşti parteneri din SIMPEX care „luminau” ruinele Perlei Moldovei cu atâta sinceritate încât puţin a lipsit să ne implementeze întunericul. Pe mâna unui ansamblu de tineri de bună credinţă, enervant de bine instruiţi, Cataramă a socializat ca nimeni altul într-un bar, lângă Casa Cărţii. Barul a rămas, patronul s-a schimbat. De soţul de azi al Adinei Alberts-Mangu întreabă cu îngrijorare foştii colegi ai socrului de pe urmă. Primul socru e în formă maximă şi evoluează pe terasa unuia angajat pe viaţă în voleiul feminin. Mai în glumă, mai în serios, indiferent de vârstă, lumea se prăpădeşte de râs. Marele liberal Cataramă, care prezice candidaturi la preşedinţia României, nu suflă o vorbă despre asocierea lui cu Virgil Măgureanu. Pe la televizuini nu-l întreabă nimeni cum a fost cu partidul-minune care ne agita o nouă Românie. A fost de parcă n-a fost!… Se vede încă o dată ce înseamnă ordinul de zi pe garnizoană. Învierea lui Cataramă nu se face la comandă. Mesajul securistic de prost gust şi conţinut delirant, transmis în favoarea candidaturii lui Teodor Meleşcanu la preşedinţia României, a scăpat broaştelor testoase. Broaştele testoase nu aud.
Viorel COSMA
