Patron al editurii și librăriei „Cetatea Doamnei” din Piatra Neamț, colecționar, fost consilier local al orașului și om de cultură, Viorel Nicolau este unul dintre seniorii pe care autoritățile locale și județe ar trebui să-l consulte pentru unele probleme ale comunității, cel puțin prin prisma experienței. Am încercat să aflăm cum privește dezvoltarea orașului și prioritățile locale și județene.
-Sunteți un om al cetății. Cum priviți evoluția orașului Piatra Neamț din anii ’90 până în prezent?
-Trebuie să fim optimiști. Se putea și mai rău. S-au făcut unele mișcări, s-a văzut ce înseamnă mlaștina, se vede și în continuare… Mă bucur când aud că vin copiii înapoi de prin țări străine, copii născuți chiar acolo, când se întorc părinții păsări călătoare – din cauza politicilor naționale -, dar mă întristează când știu că ajung într-o zonă pitorească, istorică, dar și plină de greutăți. Luminița aia, despre care vorbeam prin anii ’96-2000, este o speranță continuă, să zâmbim, poate să fie și mai rău!
-Care ar trebui să fie prioritățile orașului în acest moment?
-În primul rând, din punctul meu de vedere, listele pentru aleșii locali. Ar trebui să fie adevărate, nu liste de partid, ci cu oameni care pot face. Oameni aflați pe lista unui partid, dar votați anume pentru calitățile lor. Pentru că e clar, când cineva este pe locul întâi, restul sunt decorațiuni, mai mult sau mai puțin luminoase. Dar, s-ar putea ca și din cei aflați la coada listei să fie unii buni, care să creadă, să spere. Asta nu înseamnă că, neapărat, cei din frunte sunt contra noastră, de-ai lor, nu! Dar, nu se face suficient! Priorități: vorbim de oraș turistic, ce oferă un oraș turistic? De aici ar trebui să plecăm. Care sunt investițiile informatice și o structură de bază prin care să demonstrăm că suntem un oraș turistic, un oraș deschis? Din vorbe suntem buni, în fapte mai puțin…Avem biserici vechi, avem cimitirul Eternitatea care are un număr mare de valori ale orașului care ar merita cunoscute. Clădiri (istorice –n.r.) prea puține, dărâmate în sistemul trecut, nerenovate în sistemul actual. Străzile devin pe zi ce trece, deși se înalță construcții noi, parcă mai pustii. Oamenii devin mai gri. Veselia sau să zic poate inconștiența din anii ’90 acum a devenit o tristețe. Vezi oameni pe stradă pornesc într-o direcție și-i vezi schimbând sensul, oprindu-se, învârtindu-se precum o giruetă și luând-o la nimereală. Asta înseamnă o problemă. Nu zic neapărat că ar fi depresie sau stres, dar este ceva. Vin turiștii, ce le spun? Mergeți până pe Cozla! Ce vedem acolo?…Vedeți orașul, vedeți natura din jur. A, păi, atunci ne ducem pe Ceahlău! …Sau la Lacul Roșu sau ne ducem la mănăstiri, n-are rost să ne ducem numai aici! Avem Bistrița. Alte localități au știut să facă niște vaporașe ca să pună apele în valoare, nu prin firmele de familie. Noi nu folosim Bistrița, nici măcar nu avem grijă să nu aruncăm în ea toate deșeurile, urbane sau rurale. Ar trebui să avem oameni reprezentativi care să prezinte orașul. Aici e o problemă. Ce-i plătiți să facă asta o fac, prin vorbe, cu cheltuieli mari! …Dar prea puține realizări efective, prea puține demonstrații adevărate. Extrapolând, am avut bucuria să văd Dubaiul cu expoziția mondială. România era, să zic un termen mai dur, o caricatură. Am văzut publicitatea făcută de către pavilionul expozițional românesc de la Dubai. Erau două lucruri diferite. Cam așa este și la noi, în Piatra Neamț: una vedem, alta auzim! Precum spunea un bătrân și înainte de anii ’90: Domnu’ doctor tre’ să fac operație la ochi nu mai văd bine! Una aud, alta văd!
-Dar, la județ care credeți că ar fi lucrurile ce trebuie făcute urgent ca să o ducem mai bine?
-La județ? Având un județ condus de un jupân nu pot să fac prea multe! De ce? Jupânul are mână lungă, cățelandrii din jurul jupânului trebuie să-și apere stăpânul! Și atunci, revin la cărți, ne aducem aminte de Ferma animalelor. Punct!
Interviu consemnat de Angela Croitoru
