Incendiul de la fosta Fabrică „Butoiul”, de la Roznov, care a izbucnit în seara zilei de 15 ianuarie, a fost stins, definitiv, abia a doua zi, la amiază. Focul a fost de mare intensitate, iar fabrica, pentru localnici, deşi în prezent era doar o simplă secţie de prelucrare primară a materialului lemnos, a reprezentat un reper important al zonei, aici câştigându-şi leafa, decenii de-a rândul, numeroşi localnici, dar şi locuitori din comunele învecinate. Acum, fie că veneau dinspre Borleşti şi Piatra Şoimului sau mergeau spre iarmarocul de la Chintinici, cei care treceau prin zonă priveau cu îngândurare. Iată câteva declaraţii ale celor care au văzut, a doua zi, dezastrul produs de incendiu:
Ioan Simionică – Roznov: „Unul dintre părinţi mei a lucrat în fabricile de la Roznov, iar cu banii obţinuţi din muncă cinstită ne-a crescut pe toţi din casă. Fabrica Butoiul, aşa cum este cunoscută, a dat de mâncare la multă lume”.
Grigore Sălăvăstru – Roznov: „În timpul comuniştilor, fabrica era condusă de un om foarte disciplinat şi sever. Grasu îi spunea şi era de pe Valea Tarcăului de loc. Om mai gospodar ca acela nu a mai fost pe locurile astea, deşi era foarte dur uneori”.
Elena Andrei: „Bunicul mea făcea butoaie în fabrică, iar acasă ne încălzeam cu vestitele conizări. Erau resturi de la şlefuirea doagelor, pe care oamenii le cumpărau din fabrică. Când bunicul avea vârsta de 7-8 ani, străbunicul, tatăl său, îl trimitea cu boii la căruţă să care butuci de la Tazlău la Roznov. Au fost vremuri tare grele, dar frumoase”.
Vasile Nicorescu – Piatra Şoimului: „Nu înţeleg de ce a ars această fabrică. Înainte de blocarea Bistriţei la Bicaz, de multe ori, aici, la Roznov, o parte din lemnul din plute era prelucrat, apoi încărcat în vagoane şi transportat în porturile Brăila şi Galaţi, pentru a ajunge în ţările din Asia Mică şi nordul Africii. Din tot ce a fost, s-a ales scrumul…” (ZCH NEWS)
