* antrenorul emerit Dan Valentin a fost primul tehnician al echipelor de handbal Relonul, întemeiate în anii 1966 (masculin), respectiv, 1969 (feminin).
“Secția de handbal bine pusă la punct are întâlniri cu jucătorii lunea, la ora 14. Vă invităm să asistați, nu avem secrete. Sunt ascultate şi rezolvate doleanțele jucătorilor, se discută critic şi autocritic şi rezultatele nu întârzie să apară”. (Cezar Luca, “Handbal la Săvineşti”)
Cum au apărut echipele de handbal (seniori)?
Apariția echipelor (de seniori) pietrene de handbal (actuale HCF şi LPS Piatra Neamț) este strâns legată de fondarea în urmă cu aproape cinci decenii şi jumătate a AS Relonul pe platforma chimică Săvineşti. Asociația a luat ființă în anul 1960, cu secții de fotbal, volei, handbal, tenis de masă, şah, popice. Potrivit maistrului Cezar Luca, organizatorul de competiții (în 1977 a scris o broşură intitulată “Handbal la Săvineşti”), Relonul avea la început, în jur de 500 de membri, 25 de sportivi legitimați, un antrenor calificat şi un instructor voluntar. Peste 17 ani, în 1977, unitatea sportivă cuprindea 8.500 de membri, 100 de sportivi legitimați în diferite discipline sportive, 5 antrenori calificați, 12 arbitrii şi 20 de instructori voluntari. Obiectivul primordial al conducerii era construirea unui complex sportiv propriu “care să corespundă celor mai exigente cerințe atât pentru sportul de performanță cât şi pentru cel de masă”, obiectiv realizat în anul 1979, prin darea în folosință a bazei sportive Relonul, situată în apropierea Pieței Centrale. De la AS Relonul a promovat pentru prima dată o echipă de handbal din județ în divizia A (echipa masculină despre care am scris în numărul din 10 februarie 2014), şi tot aici s-a format şi prima galerie sportivă, determinată de dragostea şi pasiunea pentru jocul cu mingea mică.
“Vă prezentăm câțiva dintre aceşti susținători perseverenți şi fideli echipei: Vasile Grama-şeful galeriei, Nicolae Găman-dirijor, Vasile Rusu-textier, Nicolae Cozma-compozitor, Ioan Pintilie-organizator excursii, Leonard Burduja, Mihai Iacob, Ion Stanciu, Doru Laiu, Dinu Olaru, Vasile Irimia- responsabili cu agitația instrumentelor de făcut zgomot (civilizat şi cu mult folos)”. (Cezar Luca, “Handbal la Săvineşti”).
Conducătorii AS Relonul
Din cartea regretatului Cezar Luca mai aflăm că, “primul contabil a fost Eugen Popa, iar primul preşedinte, Gheorghe Stoica. În următorii ani au mai fost răspunzători de activitatea sportivă la Săvineşti: 1968-Ion Iosepovici; 1969-Gheorghe Dorobăț; 1970-1974-ing. Dumitru Stănescu;1974-1975-Nicolae Iordache; iar din 1975 şi până în prezent (n.r. – 1977), ing. şef Virgil Saveluc. Adevăratele temelii solide şi reale au fost puse în perioada când preşedinte a fost Dumitru Stănescu. N-aş putea să-l omit pe Ioan Cristea (1967-1974), secretar de asociație, care, cu pasiunea sa caracteristică a ajutat cum a putut – şi a putut destule – destinele asociației. Următorii secretari ai AS Relonul au fost Dumitru Croitoru (1974-1975), iar din 1975 şi până în prezent, Vitalie Dumitriu. Toți cei amintiți ca şi Valeriu Momanu, Eugen Chelaru, Nicolae Alexa, Francisc Pozson, Constantin Nistor, Nicolae Iordache, Constantin Maftei, Jan Bratu şi mulți alții, au făcut ca destinele sportului să se îndrepte cu paşi repezi spre performanțe”.
Apariția echipei feminine
Echipa feminină de handbal Relonul a luat ființă în anul 1969 şi era formată dintr-o singură muncitoare, Ana Panțâru, celelate componente fiind eleve. “Mulți erau la început neîncrezători. Handbal la Săvineşti? Cine o să joace? De unde jucătoare? De unde experiență? Primul antrenor, Dan Valentin. Această echipă subțirică după numai un an câştigă campionatul județean şi se prezintă la calificări pentru divizia B la Iaşi. Aici este învinsă în finală de Spartac Ploieşti şi din nou se întoarce în campionatul județean. În anii 1971-1975 mereu este campioană județeană, mereu se prezintă la calificări pentru divizia B, dar nu reuşeşte să facă pasul decisiv. Structura echipei era aproape ca în anul 1969. În 1975 se pun bazele echipei de astăzi (n.r. – 1977), cu foste eleve ale Şcolii Sportive Piatra Neamț care sunt angajate la CFS Săvineşti. În acest fel, se ajunge, pentru prima oară, ca două treimi dintre jucătoare să fie salariate ale uzinei. De fapt era şi singurul sport feminin din uzină. Această echipă promovează în 1976 în divizia B. Cum s-a realizat acest lucru? După două turnee zonale se ajunge în finală la Curtea de Argeş, unde într-un turneu în trei, Relonul învinge echipele Progresul Corabia cu 12-9 şi Chimia Râmnicu Vâlcea cu 9-8. Astfel visul tânărului şi ambițiosului Dan Valentin s-a împlinit după 7 ani de muncă asiduă. Lotul actual se compune din: două profesoare de educației fizică-Mărioara Gicoveanu şi Eugenia Timofte; două eleve-Felicia Lăcătuşu şi Viorica Ghiurea, restul fiind salariate ale întreprinderii noastre, majoritatea trecând prin grădinița profesorului Ovidiu Ţoc de la SSE Piatra Neamț-Natalia Merlă, Coca Dimofte, Ecaterina Enea, Georgeta Macovei, Ana Stoian, Elena Carnariu, Tamara Palea, Elena Ciurea, Ana Panțâru (veterana echipei)”.
Fondarea grupării masculine
Formația masculină de handbal Relonul a luat ființă cu trei ani mai devreme decât cea feminină. “1966 este anul în care handbalul masculin încearcă să prindă rădăcini la Săvineşti. Echipa nou înființată se înscrie în campionatul județean. Primul antrenor şi jucător Dan Valentin. Este de datoria noastră să amintim câțiva dintre primii jucători ai echipei de atunci: ing. Vasile Săvinoiu, ms. Mihai Popescu, Ghiocel Burduja şi Virgil Zaharia. Urmează un pionierat de doi ani după care în 1968 este campioană județeană. Câştigă cele două zone, elimină pe CS Botoşani şi Viitorul Brăila calificându-se la turneul final de la Bucureşti unde se pierd două meciuri la masa verde. Participante – Chimia Turnu Măgurele, Textila Buhuşi (cu frații Samson în formație) şi Comerțul Constanța. În campionatul 1968-1969 revine în județ, de data aceasta cu un nou antrenor în persoana lui Chiril Cricopol, Dan Valentin trecând antrenor la fete. Câştigă iarăşi campionatul județean şi iarăşi ajunge în finala pentru promovarea în divizia B, la Buzău, împreună cu echipele Viitorul Brăila şi Nicolina Iaşi. Se câştigă un meci cu Viitorul Brăila, se face egal cu Nicolina Iaşi (17-17), dar Nicolina avea golaveraj prin împărțire mai bun decât Relonul. Se interpretează greşit regulamentul în sensul că la egalitate de puncte indiferent de golaveraj trebuia să se execute lovituri de la 7 metri, dar nu se mai execută şi echipa iarăşi se întoarce acasă în campionatul județean. După cinci zile din partea federației vine o adresă în care se precizează că la Buhuşi într-un meci de baraj între echipele Relonul şi Nicolina se vor executa câte 10 lovituri de la 7 metri pentru desemnarea promovatei în divizia B. La Buhuşi se ajunge la o înțelegere (cu acordul federației) de a se juca două reprize a câte 30 minute. Echipa Relonul câştigă cu 30-24, pe 30 mai 1970 şi iat-o promovată în divizia B în următoarea componență: N. Dandu, A. Ciocan, M. Ionescu, O. Ţoc, V. Ştefan, D. Afloarei, O. Heel, F. Vlad, N. Drăgan, I. Mihai, I. Afrențoaiei, V. Afrențoaiei, D. Anghel”.
Ana MOISE
