dorin-teodorescu

* interviu cu istoricul Dorin Teodorescu, directorul Culturii nemţene

– Care sunt primele iniţiative pe care le-aţi luat în cele câteva zile de când aţi ajuns la Neamţ? Aţi fost prin judeţ să vedeţi care e starea patrimoniului pe care trebuie să-l stăpâniţi, coordonaţi, protejaţi?

– Să-l protejăm. De stăpânit şi coordonat, mai greu… Am fost, urmează să mai merg în judeţ. Din păcate, condiţiile actuale de lucru de la Direcţia de cultură Neamţ, care nu are deocamdată specialişti pe domeniile pe care ar trebui să le guverneze, cum ziceţi dvs., nu sunt deloc bune. Dar sunt lucruri care se pot îndrepta, aşeza în făgaşul firesc de legislaţie. Am avut trei lucruri în atenţie. În primul rând, deţinătorii de monumente istorice, indiferent cine sunt aceştia, trebuie să cunoscă ce prevede legea monumentelor istorice şi legea de protejare a siturilor arheologice – care, în ultimele zile a devenit una foarte sensibilă. Aşadar, prima măsură pe care am luat-o a fost să convoc pe deţinătorii cu cele mai multe monumente – în situaţia noastră, Biserica ortodoxă – la o întâlnire de informare legislativă. Chiar mâine (azi; n.n.) avem o întâlnire la Protopopiatul Roman. Vom avea şi la Piatra Neamţ o astfel de întâlnire. Am discutat deja cu ÎPS Teofan asupra activităţii pe care intenţionez să o fac şi am primit aprobarea dânsului.

– Care e situaţia monumentelor importante pe teren, în judeţ?

– Am fost la mănăstirile Bistriţa, Neamţ, Văratec şi Agapia. Toate fiind de categoria A, noi nu avem competenţe directe asupra lor, dar reprezentând Ministerul Culturii în teritoriu, evident că trebuie să îndeplinim partea de supraveghere, din când în când cel puţin Am văzut ce se întâmplă pe acolo. În unele situaţii, cum e la Văratec, unde se fac lucrări foarte ample, se respectă proiectul şi avizele date, deci nu avem nici un fel de problemă acolo. În ceea ce priveşte intervenţiile care ar trebui să se facă la Bistriţa şi la Agapia, ele sunt de urgenţă şi trebuie discutat regimul de acţiune în viitorul foarte apropiat. Ministerul ştie. S-a trimis o delegaţie în zonă. Ne vom pune de acord asupra căilor de urmat, având în vedere că în situaţia Mănăstirii Agapia există un proiect general deja avizat. Acestea, în momentul de faţă, nu este finanţat de alte surse, ceea ce înseamnă că finanţarea ar trebui să se facă de către deţinătorul monumentului.

– Dar există şi deţinători de monumente persoane fizice…

– În ceea ce priveşte pe deţinătorii de monumente persoane fizice, aici nu avem probleme. S-a încetăţenit deja un circuit legal la vânzarea acestora, prin notarii publici. Ei (proprietarii) nefiind plătitori de impozite pentru clădirile monumente pe care le deţin, trecerea acestora de la un proprietar la altul o aflăm prin notarii publici. A treia problemă pe care o urmărim este cea a siturilor arheologice, în care intervenţiile trebuie să se facă numai cu autorizaţie de săpătură şi doar pentru persoane autorizate. A apărut fenomenul celor care, posedând detectoare de metal cu autorizaţie, mai descoperă – nu în şantiere sau situri, în zone arheologice cunoscute – aşa-numitele comori. Fenomenul e cam în toată ţara.

Care este părerea dvs. în ceea ce priveşte cazul de la Tazlău? E vinovat cineva că tezaurul găsit a ajuns la Bucureşti şi nu la Piatra Neamţ?

– În cazul nostru, la Tazlău, vom merge într-o comisie mixtă să vedem la faţa locului. Zona e una cunoscută ca potenţial arheologic, dar nu figurează în lista monumentelor istorice ca situri arheologice cunoscute. În acest caz, s-a respectat legalitatea, legislaţia în vigoare. Nu comentăm dacă legea e bună sau nu, ea trebuie respectată aşa cum este. Şi a fost. Cel puţin în acest caz. Sigur că, din punct de vedere al patriotismului local, faptul că acest tezaur pleacă în altă parte – unde nu e atât de important cât ar fi aicea, acolo aflându-se între alte zeci de tezaure – este frustrant. Pe de altă parte, mai este şi asta: cei care predau astfel de tezaure trebuie să primească contravaloarea a 30% din valoarea acestora, exprimată de către experţii autorizaţi. Iar de aici se mai ridică şi probleme existenţei fondurilor necesare pentru asemenea lucruri. Important este că oamenii ştiu care este legea şi nu o ocolesc.

– Nu se poate întoarce acest tezaur la noi, la Neamţ?

– Sigur că se poate. Nu cred că Muzeul naţional de istorie este atât de interesat de acest tezaur, pentru că acolo există sute de tezaure din toată ţara. Cred şi eu că mai important ar fi acest tezaur în vitrinele Muzeului de istorie din Piatra Neamţ decât la Bucureşti.

A consemnat Nicolae SAVA

1 COMENTARIU

  1. RASPUNSURI EVAZIVE, nimic concret. Intrebarile la fel. Dar cazul bisericii voivodale de la m-rea Bisericani de ce nu este mediatizat? Este fisurata, neintretinuta si neluata in seama. In loc sa fie introdusa in circuitul turistic , sa fie reabilitata, este data uitarii. Staretul de acolo a construit alta biserica apropiata , un paraclis cu termopane, chilii ,clopotnita dar nici una finalizata.

Comments are closed.