Institutul Francez Iaşi organizează între 9 aprilie şi 29 mai o expoziţie de pictură realizată de către doi studenţi francezi aflaţi în mobilitate de studii Erasmus pentru o perioadă de şase luni la Universitatea de Arte „George Enescu” din Iaşi, Facultatea de Arte Vizuale şi Design. Expoziţia, intitulată „Charlemagne” (Carol cel Mare), reprezintă, într-o anumită măsură, un dialog, ludic şi serios deopotrivă, al celor doi tineri artişti aflaţi în căutarea propriilor maniere de exprimare artistică.
– Aristide şi Gauthier, propuneţi astăzi o expoziţie de pictură pe care aţi intitulat-o „Charlemange” (Carol cel Mare). În primul rând, de ce aţi ales acest titlu?
(În cor): Păi, cum să vă spunem, am găsit de cuviinţă să ne reunim creaţia sub numele acestui personaj celebru, pentru a sublinia în felul acesta caracterul său omogen, ca şi cum tablourile ar fi avut, toate, unul şi acelaşi autor. Nu este vorba despre niciunul dintre noi, fireşte. Cum ar fi putut să fie cazul, având în vedere principiul de elaborare a creaţiei noastre? SŞi anume acela că nici unul dintre noi nu pricepem ce am făcut. Poate Carol cel Mare, odihnească-se în pace, ar fi putut să înţeleagă ceea ce am dorit să spunem aici. Aşadar, misterul rămâne neelucidat.
– Care este poziţia pe care o adoptaţi în faţa acestui mister de nedescifrat?
(În cor, cu toate că Aristide a răspuns cu o mică întârziere): Departe de noi ideea de a concepe această componentă de mister de nedescifrat ca pe o tară sau ca pe o dovadă a imaturităţii noastre artistice. Dimpotrivă, credem că acesta dovedeşte virtuţi instructive; în fine, permite oferirea unei note de profunzime. Vorbim aici despre a oferi un relief negativ operei noastre, ca şi cum v-aţi afla pe marginea unei prăpăstii al cărei fund nu-l puteţi zări, sunteţi intrigat, chiar atras de vid. Apoi ţipaţi şi vă distingeţi ecoul, o voce străină şi familiară deopotrivă.
