Mănăstirea Secu, așezământ cu aproape cinci secole de istorie, își serbează astăzi hramul. Sfânta Liturghie este oficiată de Înaltpreasfințitul Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, împreună cu Înaltpreasfințitul Macarie, Mitropolit de Nairobi, și cu Preasfințitul Ignatie, Episcopul Hușilor.
Ziua de 29 august este ultima sărbătoare mare din anul bisericesc și poartă numele „Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul”. Potrivit tradiției, este o zi de post, ca amintire a modului în care a sfârșit cel care L-a botezat pe Hristos în Iordan și l-a mustrat pe regele Irod pentru relația sa cu Irodiada.
Relatările din Noul Testament arată că Sf. Ioan Botezătorul a fost arestat și închis în cetatea Maherus, după ce Irod, la îndemnul Irodiadei, a vrut să-l reducă la tăcere. În timpul unui ospăț dat de ziua sa de naștere, fiica Irodiadei a dansat în fața invitaților, iar regele, încântat, i-a promis că îi va împlini orice dorință. La îndemnul mamei sale, tânăra a cerut capul lui Ioan. Irod a ezitat, dar, fiind legat de jurământul făcut în fața oaspeților, a ordonat execuția. Ioan a fost decapitat în temniță, iar ucenicii săi i-au îngropat trupul.
O mănăstire ridicată ca o cetate
Ctitoria actuală a fost ridicată în anul 1602 de vornicul Nestor Ureche și de soția sa Mitrofana, pe locul schitului întemeiat de călugărul Zosima. Construcția are forma unei fortificații: ziduri masive de piatră, turnuri de apărare și clopotniță monumentală, iar în centru biserica mare, cu hramul „Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul”.
În secolele următoare, ansamblul a fost completat cu paraclise și chilii, iar în timpul stăreției lui Paisie Velicicovschi (1775–1779) mănăstirea a devenit un important centru cultural și spiritual, găzduind peste o sută de monahi.
Mănăstirea Secu a trecut și prin episoade grele în istoria sa. În vara anului 1821, eteriștii s-au retras între zidurile mănăstirii, fiind asediați de trupele otomane timp de două săptămâni. Luptele și incendiile au adus pierderi grele, iar printre cei uciși s-a aflat luptătorul grec Iordache Olimpiotul.
Refăcută în deceniile următoare, mănăstirea a rămas un loc de rugăciune, dar și un reper al istoriei românești. Biserica mare, construită din piatră și cărămidă de meșteri locali și din Țara Românească, păstrează atât trăsăturile arhitecturii moldovenești, cât și influențe muntenești vizibile în sistemul de boltire.
Astăzi, Mănăstirea Secu rămâne un loc de reculegere, parte dintr-un ansamblu de așezăminte monahale care dau identitate spirituală zonei Neamțului. În apropiere se află Mănăstirea Sihăstria, unde moaștele Sfinților Cuvioși Paisie și Cleopa sunt așezate spre închinare, spre peștera Sfintei Teodora de la Sihla sau spre Agapia și Văratec.
Sandu Munteanu
Foto: Doxologia, Ecoul Munților
