La sfârşit de aprilie, acum şapte ani, avea să plece dintre noi cel care a fost iniţiatorul şi mentorul Fundaţiei “I.I. Mironescu” de la Tazlău şi al cunoscutei reviste care a purtat numele comunei pe coperta ei mai bine de zece ani, profesorul Gheorghe Blaga. Fundaţia „I.I. Mironescu” prin manifestările din această perioadă a contribuit la revigorarea datinilor şi obiceiurilor strămoşeşti din zonă. A fost la începuturi, din câte ştiu, şi un festival anual de profil care avea această nobilă menire, să promoveze o parte din frumuseţea folclorului local. Uneori, acest folclor (scris) a trecut şi în paginile revistei. Fiind o revistă editată de o fundaţie culturală dintr-o comună, paginile de folclor, câte au fost, au constituit un punct de atracţie al revistei. Dar ceea ce rămâne mai important, condeieri de prestigiu din ţară au publicat, unii număr de număr, în revista „La Tazlău”. Ea avut darul să contribuie la cultivarea gustului pentru creaţia literară de calitate.
Am salutat faptul că profesorul Gheorghe Blaga a căutat ca în fiecare număr să aibă semnături prestigioase din judeţ şi din ţară. Acest lucru a adus de fiecare dată un plus de calitate sumarelor „La Tazlău”. Cititorii au găsit de fiecare dată ceva interesant, fie că s-au oprit la articolele de opinie, la eseuri sau la recenziile literare prin care s-au semnalat apariţii notabile. Revista a contribuit şi la menţinerea „spiritului Tazlăului” prin publicarea, uneori inedită, a unor materiale documentare de istorie literară, în special cele legate de spiritul tutelar al locului, I. I. Mironescu, sau fragmente din istoria monografică a comunei. Un documentarist harnic le-ar putea aduna şi din arhiva revistei pentru o eventuală lucrare monografică a zonei. “La Tazlău”, care a pornit la drum cu un grup restrâns de colaboratori, a devenit, în timp, cea mai prestigioasă revistă literară editată de o fundaţie comunală din judeţ şi cred că şi din ţară. Nu am ştiinţă să mai fi existat în vreo comună o revistă cu o vechime atât de mare. Pentru asta se cuvine să omagiem pe cel care a făcut toate acestea într-o perioadă relativ scurtă de timp. Este păcat însă că vorbim doar la timpul trecut despre toate acestea. Iar acest bilanţ, mult prea succint desigur, ar fi fost mai bogat la această oră dacă profesorul nu ar fi plecat dintre noi. Gheorghe Blaga, cel care a înnobilat cu truda şi numele său atât fundaţia amintită cât şi revista. Un om care a sfinţit cu adevărat locul şi care, acum, la împlinirea a 7 ani de la trecerea la cele veşnice ar trebui trecut între cetăţenii de onoare ai comunei.
