pietricica turism

“După terminarea Institutului de Teatru am plecat la Piatra Neamţ. Am fost 6 ani acolo. (…) Se spunea despre Teatrul Tineretului că este teatrul bucureştean în cantonament la Piatra Neamţ. Era o trupă formată din oameni buni şi foarte buni. Asta era deviza lor, se făcea o selecţie permenentă. La angajare primeai un rol principal şi dacă îl făceai te integrai şi era bine, dacă nu, aveai probleme cu leafa şi cu ceea ce mai jucai. Erau regizori foarte importanţi din ţară. Se ocupau. (…) Am jucat în acei 6 ani peste 30 de roluri, de diverse genuri. O experienţă pe care nu am cum să o uit. Teatrul era casa noastră, familia noastră. Veneam dimineaţa la repetiţii, seara jucam, şi după spectacol plecam în grup să mâncăm la restaurantul de lângă teatru. Majoritatea eram tineri absolvenţi, nu ne aştepta nimeni acasă cu masa întinsă. Dar nevoia te învaţă şi-ţi dă multe idei” – Mitică Popescu (“Jurnal Spiritual”)

1967: “33 de scrisori anonime” (cu Elena Caragiu)

tt-33-scrisori-anonime-1967-elena-caragiu-mitica-popescu1968: “Duelul” (cu Elena Caragiu)

tt-duelul-1968-elena-caragiu-mitica-popescu1970: “Năpasta”

tt-napasta-1970-mitica-popescu1971: “Întunericul” (cu Cornel Nicoară, Valentin Uritescu şi Boris Petroff)

tt-intunericul-1971-mitica-popescu-cornel-nicoara-valentin-uritescu-boris-petroff1972: “Peer Gynt”

tt-peer-gynt-1972-mitica-popescu(M. CONSTANTINESCU; FOTO: Teatrul Tineretului)