Poetul Dorin Ploscaru a publicat, la prestigioasa editură bănăţeană “Brumar” din Timişoara, cea de opta sa carte de poezie, “artă şi rafinament. florăria romantic”, volum ce face parte dintr-o trilogie care cuprinde şi opurile “Aurora Dreams” şi “Nordul extatic”, cărţi apărute în 1999 şi 2001, despre care noi am scris la timpul lor. Autorul este cunoscut publicului iubitor de poezie, poetul şi preotul (de la Vaduri) Dorin Ploscaru fiind o prezenţă tot mai pregnantă în viaţa literară nemţeană, astă vară el fiind organizatorul unor seri de poezie la care a invitat colegii săi de breaslă poeţi.
Cartea de faţă cuprinde în cele peste 70 de pagini poeme inedite, cu imagini pregnante vibrând de un teatralism sarcastic şi ironic, parcă reieşite dintr-o surescitare permanentă. Deşi tonul poemelor este unul suav, starea lirică predilectă a cărţii e una de plâns interior, de jelurire delicată. Poezia sa, care priveşte lucidă viaţa imediată, sugerează experienţe consumate, trăite în vecinătatea dramatismului, precum în această poezie de o frumuseţe aparte: “adu-mi gâsca aceea albă / din beci / ca să o pup / că-i tare frumoasă // să nu zboare / să nu zică lumea / că nu-i gâsca mea // coboară-te femeie / mai degrabă în beci / şi adu-mi gâsca / aceea frumoasă / a mea să o pup / să nu mi-o fure careva / pe care am cumpărat-o / cu banii mei. / aăa vorbea nea ghiţă a lui / tanti măria lui ciurea / aflat pe patul de suferinţă / în pauzele sale / când nu cântau / cocoşii şi nu / cotcodăceau găinile sub pat. / poate era sufletul / gâsca aceea albă / poate era trupul / beciul / ziceam noi”.
Dorin Ploscaru este “un poet care, conştient de forţa versului său, nu îşi trădează cititorul cu o păguboasă superioritate. Îl poartă aproape, chiar cu cruzime, în atmosfera insuportabilă pentru a-l face să gândească, să simtă revelaţia intelectuală a poeziei. În această atmosferă a degradării, numai poetul nu conteneşte să fie viu şi să urce treptele marii poezii”. Am citat din spusele altui alt nume important din lirica românească de azi, poetul Vasile Morar care trăieşte undeva în Maramureş.
