0:00

FC Ceahlăul la 94 de ani – Constantin Grigoriu: “Cât o fi pământul, să fie şi Ceahlăul!”, ZCH NEWS - sursa ta de informații

Magistratul Constantin Grigoriu a fost ultimul supravieţuitor al primei echipe de fotbal Ceahlăul, înfiinţată pe 20 octombrie 1919. Cetăţean de onoare al municipiului Piatra Neamţ, din 1994, fostul mijlocaş stânga s-a născut pe 23 septembrie 1906 la Piatra Neamţ şi a decedat la vârsta de 101 ani, în 2007. “Să fiţi semeţi ca muntele Ceahlăul! Să fiţi la înălţime! Cât o fi pământul, să fie si Ceahlăul! Să nu moară niciodată!” Acestea erau întotdeauna îndemnurile lui Constantin Grigoriu pentru jucătorii Ceahlăului.

Începuturile echipei

20 octombrie 1919. Constantin Grigoriu, în vârstă de 13 ani, participă ca elev al Liceului Petru Rareş la înfiinţarea “Ciahlău Foot-Ball Club”, devenind component al primei echipe de fotbal. “Eram în clasa a doua de liceu când s-a făcut convocarea de către profesorul de gimnastică Gheorghe «Jucu» Gheorghiu (a predat gimnastica între 1919-1922 şi 1931-1948 la Liceul «Petru Rareş»). Ne-am adunat în sala de festivităţi unde s-a format un comitet din elevii de clasele a 7-a şi a 8-a cu Marcel State, Traian Istrate, Octav Lecca, N. Chelsoi, Ionel Mâţă, Ionel Lipovanu şi s-a citit statutul, numindu-se ca preşedinte de onoare, directorul de atunci Mihai Stamatin”. Mihai Onofrei i-a imortalizat chipul lui Mihai Stamatin (a decedat în 1922), alături de cele ale lui Calistrat Hogaş şi Ion Negre în basorelieful aflat în prezent în faţa Colegiului Naţional “Petru Rareş”. ”De firea mea eram slab, nu eram atletic, dar datorită vitezei cu care am fost înzestrat, eram folosit ca mijlocaş stânga şi contribuiam la atac cu toate forţele mele. Culorile clubului, galben negru figurau pe şepcile liceenilor. Vipuşca era galbenă şi calota neagră. De asta are Ceahlăul aceste culori”. Iată cum a fost descris Constantin Grigoriu, de profesorul universitar doctor Ionel Lipovanu, (poreclit “bicicleta”), fostul său coleg de echipă, într-un text apărut în anul 1983: ”Constantin Grigoriu (Titi), mijlocaş stânga, joc clasic, fin, elegant, a jucat în echipă mulţi ani şi după terminarea liceului”. Ion Lipovanu l-a cunoscut pe Calistrat Hogaş, primul director al Liceului “Petru Rareş”. ”Încă din copilărie l-am cunoscut pe Calistrat Hogaş. Locuinţa părinţilor mei se afla peste drum de casa Hogaş, pe latura din dreapta străzi ce ducea spre bulevard. În acel timp, în sezonul cald, când o zbugheam dimineaţa spre şcoala primară, dădeam cu ochii, în grădina de peste drum, de un bărbat chipeş, de statură mijlocie, bine legat trupeşte, cu barbă scurtă şi mustăţi stufoase, ambele frumos îngrijite, care era în cămaşă de noapte albă din in, lungă până la călcâie şi înflorată cu arnici, ce se plimba meditând ca Aristotel, peripateticul filosof antic”.

Avocatul Mâţă, cel mai bun prieten

Constantin Grigoriu şi-a început studiile de drept la Cernăuţi şi apoi le-a continuat la Universitatea din Iaşi. A ieşit la pensie în 1962, după o carieră exemplară. “Avocatul Ionel Mâţă, primul căpitan al Ceahlăului a fost cel mai bun prieten al meu, începând din şcola primară. Am jucat împreună din clasa a doua de liceu. Apoi, ne-am despărţit însă nu pentru prea mult timp, întrucât eu am plecat la facultate la Iaşi şi el la Bucureşti. În capitală, Ionel Mâţă a jucat la Clubul Atletic Bucuresti şi la clubul Alfa”. Ionel Mâţă s-a născut pe 12 februarie 1905 şi a decedat pe 12 iulie 1983. Potrivit Dicţionarului performanţei sportive din judeţul Neamţ, a fost discipol al celebrului Leon Ţepelinski, decanul Baroului din Piatra Neamţ, senator liberal şi prefect de Neamţ. Lotul de “aur” al primului deceniu: Aristide Filipescu-portar, Nelu Mătase, Corneliu Verdeanu, I. Zachman-fundaşi laterali, V. Vasiliu-stoper, Constantin Grigoriu, Diţi Popovici-mijlocaşi, N. Zăvoianu, Petre Rusu, I. Mâţă, Petre Bălănescu, C. Antohi, Titi Niculescu-înaintaşi. Considerat cel mai bun jucător din Moldova, Ionel Mâţă introduce pentru prima dată în România tactica schimbului de locuri, însă numai în tripletă, extremele păstrându-şi locurile tot timpul jocului. Ziaristul George Păunescu a făcut într-o cronică a vremii următoarea relatare despre Ionel Mâţă: “A făcut din Ceahlăul o echipă cu joc electrizant, ce surprindea întotdeauna, mai ales în deplasare, echipele cu care juca, auzindu-şi adversarii sufocaţi în propria poartă: ce-i cu fluturaşi ăştia, nu-i mai scoatem din terenul nostru?”.

Aniversare la 100 de ani

În septembrie 2006, Constantin Grigoriu a fost sărbătorit la împlinirea vârstei de 100 de ani de conducerea Tribunalului Neamţ şi Judecătoriei Piatra Neamţ (Mariana Jitaru, pe atunci, vicepreşedinta Judecătoriei Piatra Neamţ, nepoata părintelui Neculai Popovici), de doctorul Costache Andone, de profesorul Radu Toma, fostul director al Clubului Sportiv Şcolar Olimpia şi de numeroşi prieteni şi apropiaţi precum Culiţă Anemţoaicei. I s-a acordat diploma de excelenţă pentru întreaga activitate. ”Acum la 100 de ani mă simt foarte bine. Mulţumesc lui Dumnezeu, că mă mişc, văd, şi sunt foarte mulţumit că mă pot ajuta singur. De Ceahlăul mă bucur când aud că obţine victorii şi sunt fericit că avem un stadion aşa de frumos. Iată că munca pe care am depus-o de când eram elev de liceu pentru Ceahlăul, nu a fost în zadar”. Şi la 101 ani, în septembrie 2007, Constantin Grigoriu a fost înconjurat de prieteni. ”Nu-mi vine a crede că am această vârstă, ce fenomen este cu mine că iată am împlinit 101 ani si în general mă simt bine. Mă bucur că am trăit să văd că echipa Ceahlăul a ajuns la înălţime”. Profesorul Mihai Obreja, directorul Colegiului Naţional “Petru Rareş” i-a transmis atunci un mesaj de felicitare: ”Îi mulţumim pentru tot ceea ce a făcut la nivelul liceului nostru şi municipiului Piatra Neamţ. Am vrea ca instituţia noastră de învăţământ să dea cât mai mulţi oameni de asemenea valoare”. Constantin Grigoriu a murit în luna octombrie 2007, la 101 ani, după o operaţie de fractură de şold, iar soţia sa, a decedat 4 ani mai târziu, la vârsta de 99 de ani.

Soţia magistratului a fost directoarea Liceului “Hogaş”

Soţia magistratului,Georgeta Grigoriu a fost profesoară emerită de limba franceză. Pe atunci erau doi profesori emeriţi în Piatra Neamţ, Georgeta Grigoriu (i s-a decernat titlul de profesoară emerită prin decretul 323/1964 al Consiliului de Stat al RSR) şi profesorul de educaţie fizică, Vladimir Laşcu de la Liceul “Petru Rareş”. Din 1949 şi până la ieşirea la pensie în 1972, Georgeta Grigoriu a activat la Piatra Neamţ, la Şcoala Pedagogică de fete (3 ani) şi Liceul “Calistrat Hogaş” (20 ani), la ambele instituţii de învăţământ fiind directoare. În timpul conducerii sale, s-a construit aripa stângă a Liceului “Calistrat Hogaş”, cantina, internatul şi terenul de sport cu vestiarele aferente. “Liceul Hogaş era numai pe jumătate când am fost eu numită directoare. Am construit cealaltă jumătate de liceu, am adus gazul metan. Eu am propus la Inspectoratul Judeţean Neamţ ca liceul să se numească Calistrat Hogaş. Înainte s-a numit Liceul de fete şi apoi Liceul nr. 2 Piatra Neamţ”.

O căsnicie de aproape 6 decenii

Georgeta şi Constantin Grigoriu s-au căsătorit pe 26 octombrie 1949 si au convieţuit împreună aproape 6 decenii, fără a avea însă urmaşi. “Copii de suflet” ai soţilor Grigoriu au fost Ţuca şi Corneliu Alucăi. Iată ce declara profesoara Grigoriu, în anul 2004, la sărbătorirea celor 55 de ani de căsnicie. ”Căsătoria noastră a fost foarte bună. Cu Titi nu se poate să nu te înţelegi. Este foarte blând, ne-am împăcat foarte bine. Cel mai mult mi-a plăcut la el că a fost foarte corect în profesie. Extraordinar de corect”. Magistratul a adăugat: ”Ne ajutăm reciproc. O mai supăr, dar întotdeauna mă iartă. Avem o căsnicie foarte bună. M-a îngrijit cu tot ce am avut nevoie”.

Ana MOISE

Articolul precedentLaurențiu Leoreanu, șeful lui Gheorghe Ștefan
Articolul următorAfacerea ”Apartamentul” pune pe jar Consiliul Județean