Ieșeanul Ciprian Paraschiv, ajuns la 39 de ani, conduce Biroul pentru Dezvoltare Fotbalistică, având ca obiectiv principal dezvoltarea ALTUI fotbal – fotbal feminin, futsal, fotbal pe plajă, fotbal amator şi fotbal de timp liber. Fundaş ”de meserie”, Ciprian Paraschiv a fost căpitan al echipei Poli Iaşi, de unde s-a retras din cauza unei accidentări. A mai fost consilier ministerial, director al Direcţiei Judeţene pentru Sport şi Tineret din Iași, reprezentant al României la Comisia Europeană de la Bruxelles pe probleme de sport. Este lector universitar doctor la UMF Iași, fost coordonator al Regiunii Moldova pe Sport și actualmente director în Federaţia Română de Fotbal. De asemenea, Ciprian Paraschiv este reprezentantul României la Comisia Europeană, făcând parte din grupul de experţi care se ocupă de gândirea mijloacelor de finanţare sustenabilă a sportului.
”Am crezut în proiectul lui Burleanu”
– De câțiva ani, ești în prim-planul sportului național, prin diferitele funcții pe care le-ai deținut și le deții. Acum ești și director de dezvoltare la Federația Română de Fotbal. Este vreun secret în saltul tău profesional?
Întâi de toate, nu m-aș încumeta să afirm că e vorba despre un salt profesional. Un salt presupune o stare de oarecare inerție și, ulterior, o explozie, o traiectorie ascendentă bruscă. Ori parcursul meu profesional reprezintă produsul anilor de experiență concretă în sport, de formare și apoi de experiență în management sportiv. Nu cred că există o listă de secrete, ci, mai degrabă, o sumă de constante: ambiție, dragoste nebună pentru sport, seriozitate și multă muncă.
– Cum ai ajuns la FRF?
Nu știu dacă am ajuns, cred că am fost adus Am crezut în proiectul lui Răzvan Burleanu, de reformare a fotbalului românesc, de așezare pe baze sănătoase și construcție sustenabilă, încă de la începuturi, când nimeni nu-i dădea nicio șansă. Îl cunoșteam pe Răzvan Burleanu, știam că e o garanție a succesului în managementul sportiv. Propunerea lui, de a face parte din această echipă extrem de puternică și dedicată, m-a onorat: am considerat că dezvoltarea fotbalistică reprezintă nucleul sensibil al celor mai multe proiecte din zona tehnică și că, în această arie, pot să aduc plus valoare noii strategii de dezvoltare a fotbalului românesc.
– Cum colaborezi cu președintele FRF, Răzvan Burleanu?
După foarte multă vreme – prea multă! -, Federația Română de Fotbal a început să funcționeze pe baza unor practici instituționale moderne, într-un format eficient, cu reguli și instrumente instituționale de tip european. E imposibil să nu ai, astfel, relații de colaborare, care te satisfac personal, profesional și contribuie decisiv la rezultatul final al muncii în echipă. Am o relație foarte bună cu Răzvan Burleanu. Înainte de a fi parteneri, colaboratori sau colegi, președinte și manager, suntem amândoi, împreună, în ECHIPA FRF.
– Ce face directorul de dezvoltare Ciprian Paraschiv într-o zi de muncă normală la FRF?
Cine își imaginează că o zi de activitate la Federația Română de Fotbal se înscrie pe coordonatele paradigmei ”zi de lucru la instituție” e naiv! Fotbalul e un fenomen atât de dinamic, realitatea autohtonă îți oferă atât de multe provocări și atât de variate, încât e greu să stabilești un tipar. E diferență uriașă între zilele, cumva liniare, din perioada în care jucam fotbal și cele de acum!
În plus, în multe dintre zonele acoperite de activitățile pe care le manageriez, am găsit, cum se spune, ”teren viran”. Ba mai mult, nici măcar șansa unui ”început de la zero” nu am avut-o cu adevărat. E nevoie de schimbări procedurale, mentalitare și chiar de personal, pentru a contribui decisiv la dezvoltarea fotbalistică. E greu, așadar, să vorbesc despre o zi standard. Dar știu sigur că unele dintre zile mi se par incredibil de scurte.
”Cooperativa” a dispărut
– Mai exact cu ce te ocupi în funcția pe care o ai?
Construim și punem în aplicare strategia de dezvoltare fotbalistică, la nivel global, și aplicată particularităților din teritoriu. Dezvoltăm zona de Grassroots, adică fotbalul de bază, destinat tuturor categoriilor sociale, indiferent de vârstă, sex sau pregătire profesională. O zonă complexă și vitală pentru supraviețuirea fotbalului nostru. Coordonăm toată activitatea din fotbalul feminin, futsal și fotbal pe plajă. Dezvoltăm grupuri de lucru pe proiecte competiționale noi, analizăm și evaluăm în zona tehnică, conturăm proiecte de responsabilitate socială. Fixăm parteneriate cu instituții din sport și din afara sportului, ONG-uri și asociații, autorități locale și centrale – toți cei care sunt dispuși să contribuie direct și corect la dezvoltarea fotbalistică. Și multe altele… Nu întâmplător am enumerat, rezumativ, aceste activități, folosind persoana întâi plural: suntem o ECHIPĂ. Cu responsabilități, priorități și atribuții specifice, dar o ECHIPĂ.
– Cum crezi că vei dezvolta fotbalul românesc?
Sunt multe instrumente pentru evaluarea rezultatelor în dezvoltarea fotbalistică, de la performanța finală, concretă, din teren, până la target-uri statistice, parametri sociali, cifre și procente obiective. Dar, în paralel cu toate acestea, cel puțin pentru mine, dezvoltarea fotbalului românesc poate fi măsurată așa: cât mai mulți jucători, cât mai mulți copii români care se dezvoltă sănătos și prin valorile sportului, sănătate financiară și integritate morală la nivelul cluburilor, performanțe la turneele finale pentru echipele naționale de seniori și junior, masculin și femin, fotbal și futsal.
– Crezi că am scăpat definitiv de Cooperativa din fotbalul românesc?
”Cooperativa”, așa cum o știm cei mai mulți dintre noi, a dispărut.
– Pe ce te bazezi când spui asta?
Nu trebuie să căutăm argumente pentru dispariția lucrurilor negative, ci trebuie să găsim dovezi ale existenței lor, atunci când ele există, pentru a le putea combate cu adevărat. Mai sunt multe zone cu probleme în fotbalul nostru, legate de integritatea sportivă, dar vă invit să descoperim, în următoarele luni, primele concluzii și proiecte ale noului Departament de Integritate al Federației Române de Fotbal.
– Cum l-ai descrie pe șeful FRF?
Îl va descrie bilanțul activității, la finalul primului mandat de președinte al Federației Române de Fotbal. Iar o imagine și mai conturată va fi peste opt-zece ani, când se vor împlini toate rezultatele. Acum, aș spune așa: cel mai tânăr președinte de Federație din Europa, cu cel mai amplu proiect de dezvoltare a fotbalului, cel puțin din această parte a Europei.
– Spuneai odată că sportul de masă este esențial pentru tineri. Ce anume ai întreprins până acum, în calitate de director al Direcției Județene de Sport din Iași, dar și în calitate de profesor de educație fizică și sport?
E mult de spus. Aș sintetiza însă și aș spune doar atât: în „mandatul” meu de director, Iași a primit titulatura de oraș european al sportului, a avut cea mai numeroasă delegație și cele mai bune performanțe din istoria orașului la o ediție a Jocurilor Olimpice (medalie de aur), am fost reprezentantul singurei instituții de sport care a făcut o bază sportivă ultramodernă din fonduri europene. În calitate de cadru didactic universitar, sunt extrem de bucuros că UMF Iași se află acum în fața celui mai important proiect de infrastructură la nivel universitar, proiect ce presupune construirea unui bazin olimpic de înot, a unor facilități sportive de excepție și a unui centru de reabilitare și recuperare la cele mai înalte standarde.
– Unde îți place mai mult: la FRF, la DJTS sau la catedră?
Cel mai mult îmi plăcea când eram fotbalist! Fiecare activitate are, firește, sacrificiile și satisfacțiile ei. Însă din mirosul gazonului, atmosfera din vestiar, farmecul deplasărilor și amarul cantonamentelor se scrie cea mai dragă perioadă a vieții mele. Bine, se confundă și cu tinerețea…
Cluburile de fotbal, între public și privat
– Ce reproșuri le-ai putea aduce fostului șef FRF și celor din fosta conducere?
Nu mai e vremea de reproșuri. O analiză mai acută decât cea pe care a făcut-o familia fotbalului, prin fiecare membru al ei, și ale cărei rezultate le-am văzut în nenumărate rânduri, nu poate să existe!
Cluburile, AJF-urile, spectatorii, suporterii, presa au făcut, fiecare în parte, bilanțul. Credeți că are vreunul curajul, din vechea conducere, să calce pe vreun stadion din țară? Asta spune tot. Acum nu mai e vremea de reproșuri. E un capitol încheiat, avem treabă multă în urma lor, n-avem timp de așa ceva: suntem prinși într-un proces de dezvoltare, să rămână ei cu propriile reproșuri.
– Vreau o clipă de sinceritate. Crezi că o echipă de fotbal a unei localități trebuie să fie susținută financiar de primărie, adică din bani publici, sau de un privat care să preia echipa?
Cred că soluția ideală pentru supraviețuirea financiară a unui club nu trebuie găsită neapărat în aceste două traiectorii, aparent necongruente, așa cum sunt ele formulate. În cele mai multe domenii de activitate, cu atât mai mult în fotbal – și în fotbalul nostru privit în contextul actual -, soluția cred că vine din calea de mijloc: implicarea mediului privat cu susținerea autorităților locale. Evident, acționariatul majoritar să fie deținut de privat. Există cadre, există formule pentru ca această coexistență productivă să se transpună în performanță fotbalistică.
Ciprian Traian STURZU
