Criticul literar Cristian Livescu a avut inspirata idee de a reconstitui portretul genialului scriitor Ion Creangă din evocările, mărturiile, dar şi comentariile contemporanilor săi. Evident, cele mai multe, fiind scrise imediat după moartea sa (1889). Cartea “Ion Creangă în viziunea contemporanilor. De la imagine la mit”, apărută la Editura Crigarux zilele trecute, adună în cele aproape 300 de pagini articole din presa vremii despre Ion Creangă, omul şi scriitorul. Cum marele povestitor humuleştean a avut o viaţă plină de peripeţii – multe dintre ele stârnite chiar de el, prin felul său de a se purta – cei care au scris despre el, de bine sau de rău, au avut subiecte îndeajuns. Iar însemnările despre Creangă şi opera lui capătă importanţă şi datorită numelor care semnează aceste articole, nume ilustre în mare mare: Mihai Eminescu, Titu Maiorescu, Iacob Negruzzi, Ioan Slavici, A. D. Xenopol, Emil Gârleanu, Grigore Alexandrescu, G. T. Kirileanu, Nicolae Iorga, Sadoveanu şi alţii.
Se ştie, cei dintâi care au atras atenţia contemporanilor că apariţia lui Creangă în literatura română este un eveniment epocal au fost Eminescu, Ion Nădejde şi Eduard Gruber. Iată ce reproşa unor literaţi din Piatra Neamţ, în “Curierul de Iaşi” din 5 ianuarie 1877, Mihai Eminescu: “«Colectorul literar pentru ambele sexe» iese o dată pe săptămână la Piatra (Neamţ – n.n.), sub administraţia d-lui N. Miculescu (probabil, Niculescu – n.n). Cuprinsul broşurei no. 1 este: Misiunea profetului Moisi, traducere din Schiller; Dama cu mănuşa neagră, traducere din Ponson du Terrail; Miss Marz sau institutricea, traducere din Eugene Sue, şi anecdote. (…) Dar la drept vorbind, la Piatra, într-un ţinut muntos, plin de legende, de proverbe, locuţiuni, apoi de localităţi istorice, «Colectorul» nu găseşte ce să culeagă? Un muntean de baştină, născut aseminea în ţinutul Neamţului, e Ioan Creangă. Citit-au vreodată Colectorii pe «Dănilă Prepeleac», pe «Soacra cu trei nurori» şi altele, ca să vadă care ar trebui să fie izvoarele din cari să se inspire şi cum vorbesc şi se mişcă ţinutaşii din Neamţ?”.
Eminescu reproşa celor din Piatra Neamţ că publică în foaia lor doar traduceri, ignorând faptul că lângă ei, la Humuleşti, se născuse marele povestitor. Dar în acei ani nu prea ştiau mulţi de Creangă (cei doi mari scriitori se cunoscuseră cu doi ani înainte, în 1875, anul debutului lui Creangă în “Convorbiri literare”). Şi fiindcă am amintit de publicaţia nemţeană “Colectorul literar pentru ambele sexe”, amintesc faptul că această revistă a apărut săptămânal la Piatra Neamţ, din 2 ianuarie 1877 până pe 20 februarie, apoi de la 22 mai până la 5 iunie, sub redacţia lui N. Niculescu şi a avut colaboratori pe Calistrat Hogaş, Gr. Melidon, N. V. Scurtescu, ş.a. Revenind la cei dintâi care au scris despre Creangă, I. Nădejde remarca marele talent al povestitorului, exprimându-şi părerea de rău că acesta, s-a oprit prea mult doar la poveşti: “Dl Creangă e poate cel mai înzestrat cu talent artistic din grupa de colaboratori de la «Convorbiri», fireşte fac escepţie (sic!) pentru Eminescu. Dl Creangă a scris mulţime de poveşti poporane, pe cari le-a alcătuit într-o limbă literară, căreia puţin îi lipseşte până să fie corectă. Ceea ce e de observat este că dl. Creangă îşi îngriji întotdeauna foarte mult scrierile sale. (…) Toate aceste schiţe aşa de adevărate, aşa de artistice, ne amintesc de talentul lui Gogol, scriitorul cărţii «Suflete moarte», şi nu poate să nu ne pară rău că dl. Creangă s-a prea consacrat poveştilor”. Foarte interesante sunt şi celelalte însemnări despre Creangă din această carte, la care vom reveni. (va urma)
Nicolae SAVA
