pietricica turism

manoliu la CJ

• interviu cu Dan Manoliu, fostul, actualul și deocamdată viitorul vicepreședinte al Consiliului Județean Neamț

– Ați demisionat, v-ați retras demisia. De ce ați rămas vicepreședinte?

– Am rămas vicepreședinte după discuții avute cu PSD Neamț, începând cu președintele, cu biroul executiv și colegii consilieri, care mi-au cerut să trec peste motivele personale, care n-au fost atât de grave, și m-au convins să rămân vicepreședinte, că este multă treabă de făcut și, apoi, dădea rău și la imaginea partidului. Eu întotdeauna am fost fidel partidului și am considerat că pot rezolva toate problemele și să rămân un om care ajută acest partid.

– Cum stați cu sănătatea?

– Bine. Și nu mai comentez mai departe.

– Cum stați cu munca? Aveți atribuții?

– Da. Atribuțiile mi-au fost date de când am preluat mandatul, la o săptămână. Nu mi-au fost ridicate, iar retragerea demisiei, din punct de vedere juridic, nu a afectat delegarea de atribuții. Acum, reînnod firul la proiectele pe care le începusem. Zic eu că sunt benefice județului și consiliului.

– Ce proiecte?

– Două vi le spun, al treilea, care-i de anvergură, îl țin încă în stand-by, că se lucrează la documentație. Unul era realizarea unui stații Salvamont sus, la vârful Toaca, pentru că, din ce-am văzut acolo, oamenii ăia lucrează în condiții precare. Altul era crearea de noi trasee turistice, inventarierea și refacerea traseelor actuale în Parcul Național Ceahlău. Am avut mai multe semnale că indicatoare și marcaje s-au deteriorat, sau nu mai sunt, iar oamenii nu știu să se orienteze. Era păcat, că muntele ăsta pentru noi ar trebui să fie o mină de aur.

– Dacă aveți atâta treabă, de ce atâta discuție pe tema atribuțiilor de vice?

– Așa cum unii din colegii mei au spus, discuțiile care s-au ridicat pe marginea organigramei și atribuțiilor vicepreședinților au ieșit tot în urma unor consultări cu conducerea și grupul de consilieri PSD, unde ne-am bazat foarte mult și pe experiența colegilor juriști. Discuțiile nu s-au făcut pentru că și-ar dori vicepreședintele nu știu ce puteri, ci se considera că această organigramă poate întări stabilitatea vicepreședintelui. Deși, trebuie să recunoaștem, deciziile și delegarea de atribuțiuni sunt apanajul președintelui consiliului. Această delegare de atribuții se consideră că ar fi mai securizată și dacă s-ar reflecta în organigramă.

– Dle. Manoliu, să ne uităm puțin la ce avem de 13 luni. Vicepreședinții au fost aleși de plenul CJ la propuneri politice. Votul este politic. Vicepreședinții care s-au perindat în mandatul ăsta au fost rezultatul unor negocieri politice. Cum se poate întări o negociere politică prin organigramă?

– Nu ținea asta de persoana vicepreședintelui la momentul actual, ținea de postul de vice. A nu se confunda persoana cu postul. Postul rămâne, persoana pleacă. Și aici cred că a fost și o lipsă de comunicare, în momentul când s-a definitivat și s-a făcut organigrama asta. Din câte am înțeles, legal nu trebuia să fim întrebați, dar cred că, pentru o bună desfășurare a lucrurilor, se putea cere o părere.

– Prin asta, a încercat PSD, având doi vicepreşedinţi acum, să-l țină sub control pe președinte, care nu e de la PSD?

– Nu cred că prin asta putea fi ținut sub control președintele.

– Atunci se pregătea pentru cineva anume?

– Nu se pregătea. Toată lumea trebuie să știe că puterea de decizie a unei alianțe sau a consilierilor se vede atunci când e necesar votul lor. În partea de activitate efectiv administrativă a Consiliului, este foarte greu să-l ții sub control pe președinte. Așa e legislația, e ambiguă. Nu dă puteri depline nici președintelui, dar nici altora. Asta cu a ține în frâu pe unul sau pe altul… poate sunt pe undeva și niște orgolii personale, care nu se lasă înduplecate, dar eu consider că un dialog mult mai intens, prin factorii de decizie din aceste partide, ar ajuta foarte mult.

– Sunteți un om cu destulă experiență politică. De ce nu reușesc oamenii ăștia să se așeze la o masă, să se înțeleagă și apoi să-și respecte înțelegerea?

– De așezat, s-au tot așezat pe la mese, au făcut tot felul de înțelegeri. Cred că pe undeva a apărut o piedică în a definitiva și a bate în cuie aceste înțelegeri. Mă depășește. Dacă aș fi președinte de partid, aș vorbi în dreptul meu. Așa, mă depășește. Se discută la nivel de președinți de organizații și, oricâtă experiență politică aș avea, n-am cum să judec. Am înțeles din declarațiile liderilor de partid că toți sunt foarte deschiși dialogului, sunt de acord să se așeze la o masă. Numai că la un moment dat apare o sămânță d-aia de scandal, care nu lasă să se tragă linia definitivă. Se merge până la un punct și de-acolo nu mai merge. E părerea mea. Eu n-am fost la asemenea negocieri, dar cred că undeva s-a împotmolit în ceva. Cred că nu este răbdarea suficientă care să ducă la concluzie. Dar eu sper să se întâmple și minunea asta.

– Credeți că se va întâmpla?

– Părerea mea e că trebuie. Oricum. Indiferent cum și în ce fel, trebuie să apară o înțelegere definitivă care să netezească și să stingă animozitățile, între liderii de partid în principal.

– Credeți că se va întâmpla până la sfârșitul mandatului?

– Nu pot să dau un pronostic. Îmi doresc, dar nu pot să dau un pronostic.

– Credeți că veți mai fi vicepreședinte când se va întâmpla asta?

– Nici asta nu pot să spun.

– Vă întreb altfel: ați rămas vice ca să stați până la final sau ați rămas până data viitoare?

– Eu am venit și-am rămas vicepreședinte ca să îmi duc mandatul până la sfârșit. Să promovez și să termin măcar câteva proiecte din ce mi-am propus, să rămână ceva în  urma mea. Dar, este o vorbă, între voință și dorință și context… mai apar și sincope.

Dana OSTAHIE