Dom prifect, neliniștit?

Am stat recent la o vorbă de tocșou cu un colega dentr-o televiziune care ne-o povestit cam cum stă cu audiența unui post local, în condițiile care lumea nu se prea agită să apară pă sticlă. Tot la șueta asta am dezbătut și cum o fost scos un post local de pe grila cabliștilor, așa de dișcret, că postu s-o bășicat abia după o săptămână. Acuma noi am tras de concluzie brusc. La postu reșpectiv, nici măcar angajații nu se uitau, așadar o audienție de moare caii. Că nu i-o anunțat nime, ori să le tremită vreo țidulă oficială ceva, asta-i altă poveste, care s-o dizolvat din fașă. Ca la noi.
Din ce am auzit noi pren instituția lui dom prifect, se are că mnealui nu este pe deplin satisfăcut de împuternicirea lăsată de dom Culiță (să trăiți!), pentru cei ce-i țin locu den pesedeu. Și treaba asta n-o ținut-o numai pentru el, ci o dat-o și la presă, ca să știe lumea că-i cu aplecare înspre problemele județului și n-o fost pus așa de fleur de coucou. Acuma, noi nu vrem să fim chiar cârcotași, dar l-am fi întrebat, dacă-l punea direct pe junele șăf de la pesedeu, era mai vesel la neuron? Noi credem că era în concediu.
După anchete și răstăbușiri prin ruinele clădirii din piața mare, teoria mâinii bărboase începe să devieze în cea a neuronului bărbos, ca să nu zicem prostie criminală. Că cică s-o găsit un buluc de improvizații, unele peste altele, dar și un sistem de alarmare de prima mână, care o stat bine mersi în odaia lui fără să-l bage cineva în seamă. Acuma nu știm cine și-o băgat coada, dar se pare că cineva o vrut să țină sistemu ăsta de pus la zestre, că nu se cuvenea să se expuie mândrețe de scule de la inventar pe te miri unde. Așa că acuma, s-o dus și acareturile și zestrea. Rămâne de văzut dacă asigurările or să acopere gaura asta, dar o să fie greu tare și cu presiune. Până la urmă, tot se va alege ceva, e chestiune de răbdare. Și noi avem de-a răbdare, dar toată-i la peturi de două kile juma.