Scriitorul Lucian Strochi, cunoscut îndeosebi în ultimii ani în calitatea sa de critic de artă, îşi lasă gândurile să zboare, construind aforisme. Gen de creaţie literară oarecum depăşit – când vorbim de aforisme, ne ducem cu gândul doar la clasici – aforismul este un adevăr, exprimat cât mai concis, despre lume şi viaţă. El ar presupune experienţă nu numai de viaţă ci şi de scriitură. Autorul cărţii „Despre esenţe şi tincturi” le are pe amândouă: peste 20 de cărţi de poezie, proză şi eseu, peste 40 de ani de activitate literară.
„Autorul – zice autorul (repetiţia este voită) în prefaţa cărţii – trebuie să fi pe rând: judecător, poet, preot, sociolog, ţăran mucalit şi hâtru, actor, dramaturg, rabin, profet, matematician, medic, filosof, copil, bătrân, să joace mai multe roluri, să fie histrionic dar şi un spadasin de temut. Să iubească oamenii şi să urască viciile şi exagerările de tot felul, mai puţin cele poetice, care, desigur, au un statut aparte. (…) Unele aforisme (îmi) vin din vremea copilăriei. Primul a fost, cred, cel cu maimuţa care e un om cu patru mâini. Altele au crescut odată cu poemele mele. Altele conţin experienţa de viaţă a altora, chiar dacă ulterior am intervenit în formularea aforismului. Cele mai multe au venit din spiritul meu polemic, aflat adesea în aşteptare, dar care străfulgera uneori”.
Lucian Strochi îşi publică aforismele într-o „ordine” aleatoare, deşi ele apar în ordinea alfabetică a primului cuvânt (ceea ce nu spune nimic), dar, la sfârşitul cărţii, cele 1111 aforisme sunt clasificate tematic. Iată cum sună, spre exemplu, aforismele cu numerele 1, 333, 666, 999 şi 1111: „A avea replică nu înseamnă că eşti un mare actor; Dumnezeu e un zeu reformat, reciclat, restructurat şi cu personalul din subordine în şomaj tehnic; Nu încerca să faci compromisuri, caută însă să le faci cât mai mici; Tragedie optimistă, comedie tragică, e o dramă să nu poţi alege între ele; Zweig vorbea de orele astrale ale omenirii, în realitate e vorba doar de câteva secunde, dar şi acelea venind adesea în momente inoportune”. O carte de duminică, de cetit când afară e ger şi în casă duduie soba. (N.S.)
