Un incident cu totul regretabil, petrecut zilele trecute în municipiul Piatra Neamț, a suscitat reacții intense din partea opiniei publice și, într-o anumită măsură, a autorităților. Deși de înțeles sau explicabile până într-un punct, aceste reacții nu sunt de natură să ofere un tablou complet al circumstanțelor care au condus la evenimentul nefericit, când o bătrână a fost lovită din senin de un tânăr, ulterior dovedit cu probleme psihice. Consider că, dincolo de reacțiile de moment, cu toții – cetățeni și autorități, deopotrivă – trebuie să facem un pas în spate și să vedem sursa acestor incidente. Pentru că ceea ce s-a întâmplat zilele trecute nu este un incident izolat, nu este o cauză, ci un efect. Este produsul unor politici proaste, aplicate cu măsuri în cel mai fericit caz îndoielnice.
Trebuie să ne întrebăm cu toții cum s-a ajuns la așa ceva. Iar răspunsul stă în ultimii 26 de ani, în care instituții ale statului și-au dovedit incapacitatea de a-și trata responsabil cetățenii, începând cu cei mai mici dintre ei.
Cei care aduc copii pe lume, chiar și cei mai grijulii și bine intenționați, sunt de cele mai multe ori nepregătiți pentru rolul de părinte. Un stat responsabil, cu toți specialiștii, profesioniștii angajați și plătți tocmai pentru acest lucru, să fie partenerul activ al părinților, în acest proces minunat, dar atât de greu, care este creșterea, îngrijirea, educarea și formarea copiilor. Iar acolo unde parteneriatul chiar nu se poate face, statul să își asume rolul de părinte al copiilor care, de la proprii părinți biologici, nu au șansa iubirii, a unei iubiri responsabile. Un mediu sănătos pentru copiii noștri, dincolo de toate argumentele emoționale, este responsabilitatea noastră, a tuturor, pentru că de felul cum știm astăzi, noi, ca țară, să ne creștem copiii depinde dacă tinerii, adulții de mâine vor fi aducători de beneficii sau de deservicii pentru țara asta și, implicit, pentru fiecare din noi.
Reținerea celui care a lovit bătrâna este ceea ce trebuia făcut. Arestarea celor care tâlhăresc bătrâni, femei, copii, în Piatra Neamț sau în oricare alt loc, este ceea ce trebuie făcut. Dar sunt din ce în ce mai mulți, iar costurile statului cu prinderea, condamnarea, încarcerarea acestora sunt foarte mari. Pușcăriile sunt pline și, probabil, se vor umple în continuare, însă problema de fond va rămâne, chiar dacă, așa cum spunea fostul Ministru al Justiției, se vor găsi soluții de finanțare pentru construirea de noi pușcării.
Acest gen de măsuri pe care le iau autoritățile pentru rezolvarea punctuală a situațiilor sunt cam ca într-o familie, care are casa cu fundație șubredă, pereții cu infiltrații și plini de mucegai, iar capul familiei decide să cumpere un aspirator scump și mașină de spălat vase, ca să dea o aparență de bunăstare și curățenie.
De 26 de ani, reforma în domeniul promovării și protejării drepturilor copilului s-a oprit la momentul înființării „instituției” asistentului maternal și luării deciziei de a închide centrele de plasament (casele de copii), moștenire a regimului comunist.
Toate celelalte reglementări nu fac decât să cosmetizeze un sistem defect, cu sume enorme alocate pe programe populiste, superficiale și fără nicio monitorizare a efectelor. De exemplu, programul „Cornul și laptele”, care, în primii ani, a redus rata abandonului școlar, în anii următori nu a mai avut efecte benefice; abandonul școlar crește alarmant și, chiar dacă ONG-urile au făcut studii și există date certe în acest sens, Ministerul Muncii nu a luat nicio măsură.
Un alt exemplu: deși rata mortalității infantile (9‰) ne plasează pe locul I în Europa, fiind aproape dublă față de media europeană (cca 5‰), în continuare nu există obligativitatea părinților să își înscrie copilul la medicul de familie și nu existe nicio măsură coercitivă nici pentru medicul, nici pentru părintele care nu își îndeplinesc obligațiile.
La fel, deși orașul este plin de copii, de toate vârstele și din toate categoriile sociale, care sunt pe străzi la ora când ar trebui să fie la școală, nu există obligația cadrelor didactice de a reclama familiei și mai apoi DGASPC aceste cazuri. Dintre acești copii se racolează viitorii infractori. Unii din ei sunt cei care comit astăzi fapte antisociale în oraș. Alții pot urma mâine. Cu siguranță, copilul care astăzi, la 5-7 ani, cerșește pe stradă, în 5-10 ani va tâlhări, exact pe aceleași străzi. Victima unei familii defecte, a unui sistem la fel de defect, va deveni agresor și nici măcar nu va avea conștiința comportamentului său antisocial.
Deși în legea 272/2004 sunt prevăzute clar obligații pentru părinți, cadre didactice, asistenți sociali, medici, autorități publice, privind respectarea drepturilor copilului, în foarte puține cazuri neîndeplinirea acestora atrage sancțiuni, și acelea foarte blânde. De parcă se respectă mai mult drepturile părinților și rudelor, decât drepturile copilului!
Pentru orice familie, companie, țară, cel mai important „capital” este cel uman. Câtă vreme cea mai importantă resursă a unei țări – cea umană – este abandonată, neglijată, amanetată, traficată, restul bogățiilor (bani, aur, petrol, gaze) nici nu mai contează, fiindcă oricum nu vom avea oameni buni și competenți, care să le gestioneze.
Avem nevoie de copii sănătoși, la cap, trup și suflet, ca să putem avea un viitor! Aici trebuie ca statul și noi, toți, să ne unim și să luăm măsuri! Altfel, putem umple pușcăriile cu agresori și spitalele cu victimele lor, dar nu vom avea viitor.
Deputat Mihaela Stoica,
Circumscripţia electorală nr. 29 Neamț,
Colegiul uninominal nr. 2
Cine a condus Romania in toti acesti ani, in care agresorii au trecut de la stadiul de copil, la cel de adult? Ne puteti da niste nume? Pe ce s-au cheltuit sume fabuloase de bani europeni, si nu numai? Ne puteti exemplifica referindu-va doar la orasul Piatra Neamt. Multumesc!