Cei care muncesc pământul sunt gata să iasă la câmp. Din păcate, nu au resurse financiare suficiente pentru aprovizionarea cu seminţe, cu îngrăşăminte chimice, cu insectofungicide şi cu motorina necesară pentru înfiinţarea culturilor de primăvară. Deşi în anul agricol 2013 au obţinut cele mai mari recolte din ultimii ani, producătorii agricoli nu au bani. Este de neconceput să faci producţii record şi, totuşi, să nu ai bani din cauză că preţul de valorificare a produselor agricole vegetale a fost cu 30-40% mai mic decât cel practicat în alte ţări. Paradoxal, au fost destui oameni care au regretat producţiile mari, gândind-se că în anii cu rezultate mai slabe au obţinut venituri mai bune decât în 2013!
Urmarea firească este că mulţi dintre deţinătorii de terenuri agricole nu-şi doresc să mai lucreze aceste suprafeţe, iar cei care au terenuri în arendă se gândesc să renunţe la ele. Aceşti oameni merită tot respectul românilor. Doar dragostea de pământ şi de animale nu-i lasă să abandoneze o muncă istovitoare care nu le aduce mulţumirea aşteptată. Nu se ştie, însă, cât timp vor mai rezista.
Ar fi un dezastru pentru România ca terenurile lor să rămână pârloagă şi efectivele de animale, şi aşa cu mult sub numărul de capete din 1989, să înceapă să scadă. La actuala stare de lucruri au contribuit şi decidenţii politici prin măsurile luate şi prin declaraţii necontrolate. Cum e să fii responsabil de soarta pământului şi să declari că cerealele sunt sub parametrii calitativi normali? Asemenea vorbe negândite au dus imediat la scăderea preţurilor de valorificare cu 30-40%, cu urmări grave asupra rezultatelor financiare. S-au introdus impozite noi: CAS, 16%, la fel pentru construcţiile agricole speciale, decizii care îi trag în jos pe cei care trăiesc din munca în agricultură şi îi descurajează.
Ne bucură rezultatele bune din agricultură, ne bucură contribuţia semnificativă pe care acest sector şi-a adus-o la creşterea economică din 2013 şi la PIB-ul României. Dar ce am făcut noi, politicienii pentru cei care trudesc în agricultură? În afara promisiunilor din campania electorală, care a fost aportul nostru la sprijinirea ţăranilor? De ce nu facem mai mult pentru ei, ţinând seama că sunt cei care asigură hrana pentru toţi oamenii din ţară? Dacă toţi politicienii s-ar gândi că investiţiile băneşti din agricultură aduc cel mai repede alţi bani atât la bugetul statului, cât şi în buzunarele producătorilor agricoli, alta ar fi soarta României.
Ca şi în anii din urmă, agricultorii se vor împrumuta, cu dobânzi usturătoare, şi vor ieşi la câmp ca să cultive pământul. Tot aşa cum au făcut şi în toamna lui 2013 pentru înfiinţarea culturilor din acest an agricol. E adevărat că acum terenurile cultivate în toamnă arată mai bine decât în anii anteriori şi că agricultorii au motive să fie mulţumiţi. Acest fapt le dă curajul să se lupte cu clima, cu intemperiile, cu lipsa banilor, dar şi cu politicile agricole care încă nu le sunt favorabile. Îndârjirea lor mă face să-i îndrăgesc, să-i apreciez şi să-i respect.
Eu, ţăranul ajuns în Parlament, am mare încredere în cei care muncesc ogorul sau cresc animale. Şi sunt conştient că trebuie să fac tot ceea ce-i cu putinţă pentru a-i ajuta. Mi-am promis că nu-i voi dezamăgi pe cei care m-au ales şi sper că nu-i voi face vreodată de ruşine. Rămân alături de ei şi de nevoile lor.
Deputat Ioan MUNTEANU
