Luni sunt Sânzienele, o sărbătoarea specială ce ţine o noapte (23 spre 24 iunie) şi o zi. Este, de fapt, numele popular al sărbătorii naşterii Sfântului Ioan Botezătorul. Cunoscute şi ca florile solstiţiului de vară, în această zi se culeg sânziene, iar noaptea este una cu adevărat magică, în care se aprind focuri de vară, se fac ritualuri de dragoste sau se vesteşte ursitul. Din perspectivă religioasă, se spune că în noaptea de 23 iunie Porţile Cerului se deschid, iar orice muritor care bate la vămile nevăzutului poate să intre doar dacă poartă o coroniţă galbenă de flori sau duce un fir de sânziană, căci “Sfintele zâne” sunt făpturi fantastice şi binefăcătoare. Din cultul precreştin se păstrează şi astăzi tradiţii şi obiceiuri frumoase în multe din zonele ţării, cea mai spectaculoasă dintre ele fiind noaptea focurilor de vară. În satele din Maramureş, cu precădere, se aprind cele mai spectaculoase focuri la miezul nopţii. După căderea întunericului, bărbaţii se adună pe dealuri ţinând făclii aprinse din care sar scântei, iar fetele se învârt asemeni făcliilor, dansează şi chiuie. După ce făcliile ard, tinerii coboară pe malul râului unde se face un foc mare, peste care sare toată lumea, urmând ca perechile de îndrăgostiţi să intre în râu şi să se scalde. Noaptea de Sânziene este şi o mare sărbătoare a dragostei, iar obiceiurile populare abundă în superstiţii care încă se mai practică. Una dintre tradiţiile respectate şi astăzi la sate este împletirea coroniţei care se aruncă apoi pe acoperişul casei. Se spune că în funcţie de semnele pe care Sfintele le lasă în timpul nopţii pe flori, ele vor şti când se vor căsători. Astfel, dacă jerbele se opresc pe acoperiş, este semn că va avea loc o nuntă curând, iar dacă vor cădea pe pământ, ursitul sau ursita vor mai trebui aşteptaţi. La rândul lor, băieţii preferau o procedură pe cont propriu: ei aşezau un fir de sânziană în fereastră, aşteptând apoi semnele lăsate în timpul nopţii. Ei aflau astfel dacă se vor căsători în acel an, însă, dacă trei ani la rând nu primeau niciun semn, aceştia nu aveau ursită. Fetele care vor să afle numele viitorului soţ trebuie să ia un vas cu apă proaspătă în care pun 23 de picături de ceară de la o lumânare roşie. Pe marginea apei ceara se va aduna, iar fetele vor afla iniţialele formate în apă, ce vor dezvălui numele ursitului. În acelaşi scop, fetele nemăritate îşi pun flori de sânziene sub pernă pentru a-şi visa viitorul soţ. Pentru ca doi tineri să fie legaţi prin dragoste pentru toată viaţa, se spune că trebuie să se scalde împreună în această noapte. În Muntenia, Dobrogea dar şi Moldova, sărbătoarea se mai numeşte şi “Drăgaică”, iar fetele împletesc drăgaici – cununi din flori diferite, dar în special cu sânziene, pe care le poartă pe cap. Aici, cea mai frumoasă dintre ele se îmbracă în mireasă şi capătă puteri nelimitate, după cum se spune. Ea binecuvânteză holdele şi le apără de vreme rea, dă miros florilor şi sănătate bolnavilor.
N. SAVA
