„Un sfânt se cunoaşte abia după trecerea timpului. Cu cât se adaugă mai mulţi ani după mutarea sa pe lumea cealaltă, cu atât va veni lumea spre el mai mult, dacă a fost cu adevărat un slujitor al lui Dumnezeu”, spunea Părintele Arsenie Boca, ”un fenomen unic în istoria monahismului românesc”, după cum l-a caracterizat Părintele Dumitru Stăniloae.
Pe Părintele Arsenie Boca, părinte ieromonah, teolog și artist român, fost stareț la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbata de Sus și apoi la Mănăstirea Prislop, veneau să îl vadă mii și mii de credincioși, atrași de harul și de personalitatea sa. Aveau să vină să îl vadă și mai mulți după moarte. Pe toți i-a învățat, după cum spunea chiar dânsul: ”să fie curați față de oameni și față de Dumnezeu; să dea Cezarului ce e al Cezarului (ascultare cetățenească, dajdie etc.) și lui Dumnezeu ce e al lui Dumnezeu (cuget curat, suflet purificat și trup curățit de patimi). Despre această învățătură, martori îmi sunt toți cei ce-au ascultat povețele cele după Dumnezeu pe care li le-am dat: iubirea de Dumnezeu, iubirea de toți oamenii, fără deosebire, și viața curată, care fac cu putință reîntoarcerea noastră, a împlinitorilor, iarăși în Împărăția de obârșie, de unde ne-a trimis Dumnezeu spre scurtă cercare a cumințeniei și a iubirii noastre, pe pământ, în stadia și arena vieții.
Asta îmi este toată misiunea și rostul pe pământ, pentru care m-a înzestrat cu daruri – deși eu sunt nevrednic. Pentru asta sunt solicitat în toate părțile, ca să propovăduiesc iubirea lui Dumnezeu și sfințirea oamenilor prin iubire. De alte gânduri și rosturi sunt străin.”
Însă în timpul vieții sale, Securitatea nu credea asta. Sistemul, speriat de faptul că deja din 1940 a declanșat la Mănăstirea Sâmbăta de Sus ceea ce s-a numit ”mișcarea de reînviere duhovnicească de la Sâmbăta”, avea să îl hărțuiască toată viața.
După ocuparea țării de către armata sovietică, Părintele Arsenie a fost arestat pentru prima oară la Râmnicu Vâlcea, în 1945, dus la București și eliberat ulterior, nefiindu-i găsită găsită nicio vină. Însă a fost arestat din nou, în 1948, pentru vina de a-i fi ajutat creștinește cu hrană pe luptătorii anticomuniști din Munții Făgărașului. Pentru aceste bănuieli, dar, mai ales, pentru că notorietatea sa printre credincioși crescuse la cote alarmante, este torturat timp de o lună și jumătate, forțat să dea repetate declarații, apoi eliberat și strămutat de la Sâmbăta la Mănăstirea Prislop, în noiembrie 1948. Va rămâne acolo, cu mici perioade de întreruperi, când este arestat și anchetat, până în 1959, când comuniștii i-au interzis în mod abuziv părintelui, deja martirizat prin închisori și la Canal, activitatea preoțească. Este scos din monahism, până la moartea ce a survenit în urma torturării sale de către Securitate. Înainte văzător cu duhul el a lăsat mărturie a chinurilor din care i s-a tras moartea, în scena supliciilor Sf. Ștefan Cel Nou, pictată la Biserica din Drăgănescu, Sfântul Ștefan fiind pomenit exact în data morții Părintelui Arsenie, 28 noiembrie.
Fără să mai aibă voie să slujească în altar, a devenit pribeag la București, fiind tot timpul ținut în marginalitate. Cu cele două licențe ale sale, în Belle Arte și Teologie, n-a fost admis decât ca muncitor pictor bisericesc, până la pensionarea cea a avut loc în 1968. În tot acest timp, a fost permanent supravegheat de Securitate. Cu toate acestea, Părintele dăruiește imaginilor pe care le zugrăvește pe pereții bisericilor forța predicilor pe care le ținea înainte. Reușește chiar să păcălească sistemul: într-una din icoanele pictate pe pereții Bisericii Sfântul Elefterie din București, reprezentând-o pe Maica Domnului împreună cu pruncul Iisus, pruncul este îmbrăcat în haine de pușcărie. Pictând această imagine, Părintele Arsenie le spune de fapt tuturor celor ce o privesc că Iisus Hristos, îmbrăcat în zeghe, este asemenea celor care mureau în pușcării, în numele lui. Iisus este acolo, cu ei, în celule!
S-au spus multe despre minunile şi profeţiile cuviosului Arsenie Boca. Se crede că părintele putea trece de orice uşă zidită, putea călători prin aer, fiind prezent în același timp în temniţa sa de la Canal, dar şi la înmormântarea mamei sale, din comuna Vaţa de Sus. Se pare că părintele a prefigurat ororile bolşevismului și chiar căderea lui Ceauşescu, căruia i-a transmis printr-un om al Securităţii că nu avea să mai prindă anul 1990 în viață. Se știe cu siguranţă că părintele Arsenie avea darul „înainte-vederii”, fără să facă din asta prilej de spectacol.
Avea să moară la Sinaia, unde și-a avut chilia și atelierul de pictură, la 28 noiembrie 1989, în vârstă de 79 de ani. Și-a dorit să fie înmormântat la mănăstirea Prislop, la 4 decembrie 1989, proorocind că aici va fi loc de pelerinaj. Astfel a devenit mormântul părintelui Arsenie de la mănăstirea Prislop unul din importantele locuri de pelerinaj din țară. Numărul pelerinilor care ajung la Prislop an de an, pe 28 noiembrie, se apropie de 30-40.000.
(Alexandra SVET; foto: fericiticeiprigoniti.ro)
”Nu te teme turmă mică…”
Unde sunt doi sau trei adunați în numele Meu, acolo sunt Eu, în mijlocul lor.
Iată Eu sunt cu voi, sunt – Trup și Sânge – în toate zilele, până la sfârșitul veacului. Dar fericiți cei cu inima curată.
Deci căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea lui și toate celelalte vi se vor da vouă. Nu fiți cu spinii grijilor în inimă. Ci Dă-Mi Mie inima ta.
Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea sa, în fiecare zi și să-Mi urmeze Mie.
Așadar, oricine dintre voi care nu se leapădă de tot ce are, ba încă și de viața sa, nu poate să fie ucenicul Meu.
În lume necazuri veți avea din pricina Mea, căci vă vor ocărî și vă vor prigoni pe voi, și mințind, vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră.
Iar când vor începe să fie toate acestea, prindeți suflet și ridicați capetele voastre, pentru că răscumpărarea voastră s-a apropiat.
Îndrăzniți deci, Eu am biruit lumea.
Iată stau la ușa ta și bat…”
(Cuvinte-testament înscrise de Părintele Arsenie Boca în icoana împărătească a Mântuitorului Iisus Hristos, de pe iconostasul bisericii sfintei Mănăstiri Prislop – 1984)
(foto: roncea.ro)
Cuvinte Vii ale Părintelui
• Să nu vă gândiţi niciodată că după moarte veţi moşteni împărăţia pe care n-aţi trăit-o încă de pe pământ.
• Iertarea păcatelor însemnează şi încetarea lor. Iertarea păcatelor nu înseamnă că le spovedeşti mereu şi le iei de la capăt – că iarăşi le vei spovedi. Creştinismul mai e şi chestiune de refacere a voinţei. Ne trebuie bunăvoinţa voastră – ca s-o facem voinţă; tărie de caracter şi simţire de obraz.
• – Oare de ce vin oamenii aşa de în silă la spovedit?
– Fiindcă ştiu că li se cere lepădarea de păcate; ori lor le plac mai mult păcatele decât înfrânarea de la ele.
• Altă pricină care te împiedică de la spovedanie e că judeci preoţii; eşti nemulţumit de preot; iar de care-ai fi mulţumit ţi-e frică. La unul nu te lasă păcatele lui, la altul nu te lasă păcatele tale.
• Orice duhovnic – indiferent de bogăţia, sărăcia, cultura mai puţină, sau chiar şi sărăcia morală – este reprezentantul lui Dumnezeu, trimisul lui Dumnezeu, şi credincioşii n-au nici un motiv de-a-l ocoli. Darul acesta e în atârnare de Dumnezeu, nu în atârnare de omul care-l poartă. Prin glasul slugii Sale Dumnezeu te iartă, Lui te mărturiseşti în faţa altarului. Nu de la tine se cer calităţile preotului; de la tine se cere căinţa din inimă şi voinţa de-a te îndrepta.
Sunteţi nemulţumiţi de preoţi? Dar oare ce-aţi făcut pentru preoţi, ca să fiţi mai mulţumiţi? Cerut-aţi de la Dumnezeu un copil măcar, pe care să-l închinaţi slujirii lui Dumnezeu? Credeţi că vina o poartă numai ei? Ei sunt fiii voştri; cum i-aţi născut aşa-i aveţi, ca oameni! Ce le băgaţi de vină? Vă trebuie preoţi mai buni? Naşteţi-i!
• Tu fă bine și așteaptă răul. Binele ți-l va răsplăti Dumnezeu. Dacă oamenii, rudele ți-ar face bine, ție ce cruce ți-ar mai rămâne? Deci roagă-te pentru cei ce te blesteamă, fă bine celor ce-ți fac rău; celui ce-ți cere nedrept dă-i tot ce-i trebuie lui din lacomie. Cu alte cuvinte, nu te împotrivi răului când te asuprește cu nedreptate, ca să nu calci legea iubirii de Dumnezeu și de oameni, indiferent cum sunt ei. Tu fii cum trebuie. Tu să ai grijă să nu zici rău absolut nimănui, indiferent ce nedreptate ți-ar face pentru că iertându-le toate, așa urmezi lui Iisus, așa ții împotriva firii sau mai bine zis mai presus de fire legea lui Dumnezeu – a iubirii.
Cu toți sunt fiii lui Dumnezeu, chiar dacă ei tăgăduiesc asta, iar tu trebuie să știi că și ei au un suflet de mântuit.
(foto: fericiticeiprigoniti.ro)
