V-ați gândit cam cât lucrează un medic într-un spital? Unde, pe lângă orele afectate activității zilnice, mai trebuie să între și în programul de gărzi? Un studiu realizat recent de Federația ”Solidaritatea Sindicală” arată date absolut îngrijorătoare cu privire la acest aspect, care are efecte directe asupra actului medical. Gărzi, stres, timp de lucru continuu de peste 24 de ore, etc, sunt doar câteva dintre lucrurile care transpar din respectivul studiu. Iată căteva dintre concluzii.
33,3 ore lucrate continuu
”Media numărului maxim de ore lucrate continuu de medici este de 33,3 ore. Peste 93,7% dintre medici au lucrat continuu un număr maxim de ore mai mare de 24; 76% dintre medici au lucrat continuu un număr maxim de ore cuprins între 30 și 36 de ore.
Propunând introducerea unui indicator specifică specific, SMMC (Solicitarea Maximă de Muncă Continuă), calculat în funcție de specialitățile care au peste 50% din timpul maxim de muncă continuă peste nivelul mediu de 33,3 ore, din acest tip ce calcul a reiese următoarea ierarhie:
| Specializarea | SMCM |
| Chirurgie cardiovasculara | 100 |
| Oncologie | 75 |
| Chirurgie orala si maxilo-faciala | 75 |
| Urologie | 73 |
| Neurochirurgie | 69 |
| Anestezie | 68 |
| Nefrologie | 58 |
| Chirurgie generala | 56 |
| Chirurgie vasculara | 56 |
Indicatorul poate fi considerat unul specific suprasolicitării din anumite specializări, ierarhia din tabelul de mai sus putând fi datorată în special deficitului de specialiști.
Indicatorul SMMC este relevant și din perspectiva protecției drepturilor pacientului. Date fiind riscurile crescute asociate valorilor mari ale acestui indicator, pacientul are dreptul să fie înștiințat de fiecare dată înainte de a fi tratat de un medic aflat într-o astfel de situație. În condițiile în care astfel de situații sunt independente de voința medicului (deficitul de medici constituind, probabil, explicația cea mai frecventă) înștiințarea pacientului și acordul acestuia asupra intervenției/tratamentului putând degreva medicul de responsabilitate.”
Cât lucrează un medic săptămânal?
Un alt indicator discutat este media orelor lucrate pe săptămână, care este de 62,3 ore (echivalentul a peste 1,7 norme). Cca. 94% dintre medicii care fac gărzi lucrează mai mult de 40 ore/săptămână; 96,7% lucrează mai mult de 36 ore/săptămână (durata normală a unei săptămâni de lucru pentru un medic).
Media lunară a timpului de lucru al medicilor care efectuează gărzi este de cca. 234 ore (echivalentul a 1,56 norme), 48% dintre medici lucrând peste această medie. 69,5% dintre medicii care efectuează gărzi lucrează între 200 și 300 de ore pe lună; 9,5% dintre medicii care efectuează gărzi declară că lucrează mai mult de 300 de ore pe lună.
53% dintre medici efectuează între 5 și 10 gărzi pe lună.
Luând în considerare valoarea minimă a timpului mediu de lucru, respectiv 1,56 norme/lună, putem calcula durata muncii unui medic de-a lungul întregii sale vieți, raportat la durata normală a muncii:
40 de ani[1] * 1,56 = 62,4 ani de muncă
Care este impactul asupra actvității profesionale?
În primul rând putem vorbi despre creșterea gradului de oboseală, urmată de creșterea riscului de erori profesionale. ”Indicat de cca. 26% dintre respondenți, acest efect este coerent cu rezultatele studiilor occidentale în domeniu. ”Cu titlu de ipoteză (bazată pe experiența studiilor anterioare și pe alte cercetări), considerăm că riscul crescut de erori profesionale datorat numărului foarte mare de ore muncite continuu poate avea cel puțin următoarele efecte:
Generează nesiguranță profesională, accentuând insatisfacția față de condițiile de practicare a profesiei;
Determină gesturi profesionale specifice medicinii defensive;
Alterează relația medic – pacient;
Contribuie la deteriorarea relațiilor cu colegii.
Impactul negativ asupra calității vieții profesionale, exprimat sub forma diferitelor variante, a fost indicat de cca. 60%. La acest procent se adaugă opțiunile care sunt interpretate în mod tradițional din perspectiva afectării pacientului, dar care au în mod implicit un impact negativ asupra calității vieții profesionale a medicului.”
(V.B.)
N.R. : Evident că peste toate acestea mai trebuie adăugată activitatea voluntară pentru cei care mai prestează servicii în cabinete particulare, fapt care nu a făcut obiectul studiului, dar care ar fi trebuit inclusă pentru o mai mare acuratețe a concluziilor.
