Pe cei aproximativ 20 de elevi, din anul I, înscriși la școla profesională a Colegiului Tehnic Forestier, de la specializarea ”Tapițer, plăpumar, saltelar”, i-am găsit în jurul unui banc de lucru, toți echipați în echipamente ce aduceau mai mult cu cele ale angajaților de la SMURD.

Și, chiar dacă nu vorbim de salvarea vieților, acești tineri, la început de drum, își salvează, cu fiecare zi petrecută în atelierele de la Tehnoprod, locurile de muncă.

Aici, la una dintre cele mai cunoscute firme în producția de mobilă tapițată și mobilă de corp, fac practică micii ucenici, care ne-au mărturisit că vin cu plăcere, deoarece au ocazia să învețe o meserie practică și, aparent, ușoară. O meserie, ca multe altele, care se caută și care trebuie întreținută înainte de a-și pierde mâna de lucru. Așa se face că reprezentanții Colegiului Tehnic Forestier s-au aliniat la cerințele pieței muncii, din Neamț, și, începând cu acest an școlar, au asigurat și o clasă de profesională, de viitori tapițeri. Disciplinele de cultură generală, elevii le studiază la Colegiul Tehnic Forestier, iar practica o fac la Tehnoprod.

Alături de acești copii, pe lângă profesorii coordonatori, este și Mihai Apopii, principal asociat al firmei, președintele Camerei de Comerț și Industrie Neamț și omul care militează pentru școala profesională în sistem dual. „Le asigurăm echipamentul de protecție, le asigurăm transportul de la școală până aici și, pe lângă bursa de 200 de lei pe care o primesc de la stat, le-am pregătit și noi o bursă. De la început i-am considerat ca pe niște prieteni. Nu i-am tratat ca pe niște copii care mă încurcă. Eu i-am adus aici și încerc să-i fac să înțeleagă că pot ajunge la o meserie. Depinde ce vor. Și școala are un aport, prin relația cu ei. Mă bucur că vin și de-aici încep să lucrăm. Chiar dacă o parte dintre ei își vor alege o altă meserie, ei trebuie să înțeleagă faptul că ceea ce învață în această fază este un bun câștigat”, a spus Mihai Apopii.

Modelul celor de Tehnoprod a fost urmat și de alte firme din Neamț care au înțeles că, în fața problemelor de tot felul care afectează forța de muncă și, implicit, piața muncii, angajatorii nu mai au timp să aștepte, fiind nevoiți să facă un pas în față. Pariul pe care școlile și firmele îl fac prin acest tip de parteneriate pare unul ambițios, cu riscuri evidente, însă necesar unei provocări ce aduce în prim-plan necesitatea unor soluții salvatoare pentru economia unei societăți, a unui oraș, a unui județ, a unei țări. Parcă, deja, toată pledoaria pentru sistemul dual face sens. (M. TEODOROF)