La 21 noiembrie 1939 se năştea la Târgu Neamţ filologul şi sociologul literar Constantin Crişan. A absolvit Şcoala Medie de Băieţi Nr. 1 (azi, Colegiul Naţional „Petru-Rareş”) din Piatra-Neamţ (1956).
L-a cunoscut pe G. T. Kirileanu, care avea să noteze despre cel care a studiat numeroase documente şi manuscrise din fondul documentar, donat mai târziu de marele cărturar bibliotecii. Urmează cursurile Facultăţii de Filologie a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” Iaşi şi este repartizat profesor la Urziceni, între anii 1960-1964.
Debutează în revista „Limbă şi Literatură” cu studiul „Contribuţii la cunoaşterea limbii şi stilului lui Tudor Arghezi” (1961) şi devine doctor în filologie (1974). A îndeplinit mai multe funcţii precum: corespondent la Institutul Român pentru Relaţii Culturale cu Străinătatea (1964-1967), redactor la Radiodifuziune, şef al redacţiei literare a Televiziunii (1967-1970), redactor la „Revue Roumaine”. A colaborat la: „Ateneu”, „Contemporanul”, „România Literară”, „Steaua”, „Tribuna”, „Viaţa Românească”.
Debutat editorial: „Literatura română în lume” (1969), în colaborare cu Victor Crăciun. Scriitorul se impune ca sociolog literar, insistând pe relaţia receptor-creator, mai ales pe atitudinea celor două tipuri de cititori – avizaţi şi neavizaţi în faţa operei de artă. O surpriză a produs în lumea literară editarea postumă a eseului „Eminescu versus Dumnezeu sau Blestemul în genunchi” (1999).
Alte cărţi: „Eseu despre personalitate”, 1972; „Memorial invers”, 1976; „Confesiuni esenţiale”, 1977; „Nostalgia comunicării”, 1978; „Conversaţii de bunăvoinţă. Eseu despre adevăruri uitate”, 1980; „Sociologie şi bioestetică”, 1987; „Repere pentru o sociofenomenologie a valorii literare”, 1989; „Eseu despre moartea viguroasă. 13 epistole către Dumnezeu” (postf. Nicolae Ţone), 1996; „Eminescu versus Dumnezeu sau Blestemul în genunchi” (pref. Zoe Dumitrescu Buşulenga), 1999. A tradus numeroase cărţi: Robert Escarpit şi colectiv, „Literar şi social”, pref. trad., 1974; Victor Sivetidis, „Dumneavoastră, Românie”, 1975 (în colab. cu Georgeta Caba şi Mircea Ciobanu); Robert Escarpit, „De la sociologia literaturii la teoria comunicării”, pref. tran., 1980; Jean Coutsocheras, „Cu aripa şi tridentul”, pref. Romul Munteanu, 1980 (în colab. cu Andreas Rados); Ahile Emilianides, „Povestiri cipriote”, pref. Virgil Cândea, întrod. trad., 1982 (în colab. cu Sanda Chiose-Crişan); Mircea Dinescu, „A votre disposition”, pref. Romul Munteanu, 1982 (în colab cu Marc Rombaut); Eugen Cisek, „Secvenţă romană”, pref. Emil Condurache, 1986 (în colab. cu Chiose-Crişan); Nichita Stănescu, „La leçon sur le cercle”, 1988; Anta-Raluca Buzinschi, „Vers pour l’air”, pref. Eugen Simion, postf. trad., 1996; Ediţii: Al Claudian, „Senin”, 1972; Urmuz, „Pagini bizare”, 1983; Nichita Stănescu, „Frumos ca urma unei idei”, 1985; „Cărţile sibiline – Poezii inedite”, 1995; Horia Groza, „Poezii, cronici”.
Constantin Crişan a murit la 29 octombrie 1996, în urma unei operaţii pe cord deschis, la Cluj. (N.S.)
