– interviu cu Radu Sergiu Ruba, preşedintele Asociaţiei Nevăzătorilor din România
Scriitorul Radu Sergiu Ruba s-a născut la 14 octombrie 1954, în comuna Ardud, judeţul Satu Mare. La 11 ani, și-a pierdut total vederea. Între 1974-1978, a studiat filologia franceză și engleză la Universitatea Bucureşti. Între 1978-1990, a lucrat ca profesor de limba franceză, de limba română, inspector de specialitate în Ministerul Învațământului și științei, responsabil cu subsistemul educației speciale pentru deficienții de vedere. În 2006 este ales președinte al Asociației Nevăzătorilor din România şi face parte din board-ul Asociaţiei Europene a Nevăzătorilor. A debutat editorial în 1983 cu volumul Spontaneitatea înțeleasă, poezie, Editura Cartea Românească, continuând apoi cu volumele Iluzia continuă, Iubirea și Orientul, Contrabanda memoriei (nuvele), Dacă pleci în căutarea mea, Marginal, Demonul confesiunii (roman). În 1993, primește premiul Ministerului Afacerilor Externe al Franței la Festivalul Internațional al Nuvelei Francofone, ediția 1993, cu o nuvelă tradusă și redactată în limba franceză. Astăzi, va fi la Piatra Neamţ, la Biblioteca Judeţeană G. T. Kirileanu, unde va fi prezentat, pentru nevăzători, filmul artistic “Poziţia copilului”.
– Radu, eşti preşedintele Asociaţia Nevăzătorilor din România de circa opt ani. Câţi membri are această asociaţie naţională? Cum apreciezi activitatea filialei nemţene a Asociaţiei Nevăzătorilor?
– Este una din cele mai bune filiale din ţară. E acolo un om energic, Gelu Gherasim, care ţine foarte mult la comunitatea pe care o conduce. Un om oarecum autonom, dar un om foarte activ. E un om care vrea ca oamenilor care vin la el să le rezolve problemele la filială, să nu mai fie nevoiţi să meargă şi pe la alte autorităţi. Oricând am venit cu plăcere la Piatra Neamţ. Cunosc satele din judeţ, am fost la Hangu, la Bicaz, la Oglinzi… La prima întrebare: circa 80.000 de membri.
– Despre ajutoarele pentru nevăzători nici nu te mai întreb. Ştiu că sunt foarte mici. Sunt măcar diferenţiate pe categorii?
– Da, sunt diferenţiate pe categorii de acuitate vizuală. Dacă cei cu acuitate vizuală gravă primesc 293 de lei pe lună, logic că celelalte sunt mult mai mici.
– Bătaie de joc. Ce noutăţi tehnice au mai apărut în ajutorul nevăzătorilor?
– Este vorba de programul Windows 2007, un program prin care calculatorul citeşte textul şi îl redă prin voce electronică. Calculatoarele sunt obişnuite, iar nevăzătorii lucrează cu acest program de voce. Textul este transformat în voce. În Neamţ au fost şcolarizaţi zece nevăzători pentru a accesa acest program. Cursurile s-au desfăşurat la Biblioteca G. T. Kirileanu, fiind coordonate de doi instructori, tot din această categorie, Carmen Bernadesca Anghel, din partea filialei locale, şi Claudia Florea din partea Asociaţiei noastre. Acţiunea face parte dintr-un proiect finanţat din fonduri europene, “Integrarea pe piaţa muncii şi incluziunea socială a persoanelor cu dizabilităţi vizuale printr-un program practic de formare în domeniul TIC” POSDRU/96/6.2/S/62996. Este de mare folos pentru nevăzători. El reprezintă practic viitorul. Consider că acest program este cea mai senzaţională invenţie de la alfabetul Braille (care a fost inventat în 1829) până în zilele noastre. Cu acest program se poate citi orice carte, cu condiţia ca aceasta să fie mai întâi scanată. Apoi textul este transformat în sunet, în voce. Probabil că această categorie de public va fi cea mai intens cititoare din toată populaţia României. Oamenii din această categorie citesc foarte mult, pentru că, în general, stau mai mult în casă.
“Calculatorul este un interlocutor foarte bun, aduce multă informaţie”
– Când ajung şi la Piatra Neamţ astfel de calculatoare?
– Deja există, dar nu e vorba de calculatoare speciale, ci de un program special, un cititor de carte. E un program pe care îl au mulţi nevăzători din Neamţ.
– În concluzie, sunetele pot înlocui lumina, zici tu…
– Mda, dar numai în relaţia cu textul, în relaţia cu cartea. Dar calculatorul este un interlocutor foarte bun, pentru că aduce foarte multă informaţie. Sunt ţări în Europa, Belgia de exemplu, unde nevăzătorii lucrează pentru poliţie pentru a prinde pe infractori. După decizia unui judecător, a unui magistrat, poliţia ascultă convorbirile. Nevăzătorul are un simţ auditiv foarte bun şi foarte selectiv. Avem şi noi, românii, un nevăzător care lucrează acolo, ofiţer în Poliţie. Îl cheamă Ion Beleaua, un nume parcă pus de Ion Creangă…
– Eşti scriitor, unul dintre cei mai importanţi poeţi ai Generaţiei 80, şi nu vreau să ne despărţim fără să te întreb ceva şi din această calitate. Ce ai mai publicat de când nu ne-am mai întâlnit, ce ai în plan pentru acest an?
– Anul trecut mi-a apărut o antologie de poezie la Editura Tipo Moldova din Iaşi, volumul de versuri “Traversarea”. Anul acesta am început să scriu o proză, o carte din care îmi vor apărea, în foileton, fragmente în revista de literatură “Familia” din Arad.
– Despre activitatea de astăzi, de la Biblioteca Judeţeană?
– Astăzi, avem la Piatra Neamţ un eveniment important, un film cu audiodescripţie. Audiodescripţia este o operaţiune, care se face în folosul nevăzătorilor sau chiar a persoanelor care nu pot să citească textul filmelor. Noi am ales pentru astăzi filmul lui Călin Peter Natzer, “Poziţia copilului”, care a câştigat recent “Ursul de aur” la Berlin. Acţiunea o facem în colaborare cu Fundaţia “Cartea călătoare” din Focşani, care este condusă tot de un nevăzător. Mai trebuie subliniat că această acţiune, “Caravana cinematografică pentru nevăzători”, este finanţată de Fundaţia Orange România. Practic, la Piatra Neamţ, vizionarea de către nevăzători a fimului “Poziţia copilului” reprezintă o premieră absolută.
A consemnat Nicolae SAVA
