Cei trei magnifici de la Relonul!

Iubitorii handbalului pietrean masculin s-au bucurat în sezonul 1976-1977 de prezența în echipa Relonul Săvinești (promovată în premieră în prima divizie) a trei jucători celebri: campionii mondiali de seniori, Gheorghe Gruia și Alexandru Dincă și campionul mondial de tineret, Teodor Coasă. Veniți de la campioana Steaua, la inițiativa regretatului profesor Ovidiu Țoc (care pe atunci era cel mai tânăr antrenor divizionar), interii Gruia și Coasă alături de portarul Dincă adunau la fiecare joc câte 2.000 de spectatori pe terenul de zgură de la sala Ceahlăul. Profesorul Constantin Rusu, fostul portar al echipei Relonul își amintește că, “la sosirea celebrului Gheorghe Gruia în Piatra Neamț spectatorii s-au urcat cu sutele în nucul falnic ce creștea lângă terenul de zgură. O parte a nucului s-a rupt cu tot cu spectatori, și deși nimeni nu s-a accidentat grav, era totuși să fie o mare tragedie”. “Era o mare nebunie. Scria pe afișe că joacă și Gruia și lumea se îmbulzea la meciuri ca la urs”, ne-a declarat și căpitanul de legendă al Relonului, Duțu Samson, golgeterul care, în anul promovării, a marcat 150 de goluri.

“Relonul se va impune printre echipele de divizie A”

Când a venit la Piatra Neamț, Gheorghe Gruia, cel mai bun handbalist al tuturor timpurilor (desemnat în 1992 de IHF), nu mai jucase de trei ani. Într-un interviu apărut la sosirea sa, în ziarul “Ceahlăul”, campionul mondial spunea că “Relonul se va impune printre echipele de divizie A. «Ați hotărât să reintrați în activitatea competițională» «Ideea reintrări mele în viața sportivă e mai veche. Nu m-am anchilozat, în răstimpul acestor trei ani de pauză, cum s-ar crede, mai mult de atât, vreau să contribui la ridicarea tânărului centru de handbal de la Piatra Neamț. Împreună cu Dincă și Coasă, alți doi jucători cunoscuți în handbalul românesc, vrem să creăm o popularitate mai largă handbalului în această zonă. Aștept cu emoții un asemenea re-debut, târziu, în provincie» «Ovidiu Țoc e cel mai tânăr antrenor divizionar, este mai mic cu 5 ani decât dumneavoastră. Cum veți conlucra cu el ?» «Diferența aceasta nu contează. Nu-mi amintesc să fi greșit vreodată în fața vreunui antrenor. Aici simt că am devenit un prieten mai mare al celorlalți jucători din echipă»”. (Ceahlăul, sâmbătă, 4 septembrie 1976).

După sezonul petrecut la Relonul, Gheorghe Gruia a plecat pe 3 septembrie 1978 în Mexic. Simpaticul Duțu Samson (în 1976 avea 27 ani) ne-a relatat că ”meritul a fost al domnului profesor Ovidiu Țoc că l-a convins pe Cornel Oțelea să-i aducă pe cei trei la Piatra Neamț. A fost o onoare să joc alături de Gruia, Coasă și Dincă. Cu Gruia m-am revăzut și în 2001 când a venit la Piatra Neamț cu naționala Mexicului. Am auzit recent că Dincă nu se mai află printre noi, a decedat în 2012 și regret nespus. Coasă este la pensie. Toată lumea spune că Doru era de loc din Bacău, dar nu este adevărat, este din Cristești-Neamț. Profesorul Constantin Țapu l-a descoperit”.

“Ovidiu Țoc – un prieten de nădejde”

În cartea lui Horia Alexandrescu, “Gruia, mister handbal”, apărută în anul 2009, maestrul emerit al sportului spunea despre perioada petrecută la Relonul: ”Eram din ce în ce mai disperat, timpul trecea, iar prin 1976, Cornel Oțelea îmi spune că o echipă nou promovată, Relonul Săvinești, ar avea nevoie de mine, pentru a scăpa de retrogradare. M-a pus în legătură cu antrenorul Ovidiu Țoc, care mi-a propus să joc la ei, împreună cu alți doi foști colegi de la Steaua, Bebe Dincă și Doru Coasă. Ne-am dus toți trei la Piatra Neamț și am jucat un an la Relonul. «Şi ai jucat inclusiv contra Stelei ?» «Nuuuu, nici n-aș fi putut, dar exista și condiționarea lui Oțelea, că mă pot duce, dar să nu joc contra Stelei!» «Corect, fair-play, dar el a acceptat?» «Bineînțeles, numai că și eu i-am pus o condiție lui Oțelea: dacă nu joc contra Stelei, nu voi juca nici contra lui Dinamo! Şi a fost de acord. Drept care, un an întreg am făcut naveta la Piatra Neamț. Mă duceam numai la meciuri, că nu aveam timp de antrenamente. Publicul nemțean a fost extraordinar, mi-a compus chiar și cântece, iar Ovidiu Țoc, antrenorul, s-a dovedit nu doar un bun tehnician, ci și un prieten de nădejde. De altfel, după foarte mulți ani, în 2001, când am venit în țară, pentru pregătire, cu echipa de tineret a Mexicului, am jucat și cu noua echipă de la Piatra Neamț. Sigur că ne-au bătut, dar am trăit emoția revederii locurilor și căldura publicului nemțean”.

Promovarea Relonului

Aflată în luptă directă cu “U” Craiova, echipa Relonul a promovat în premieră în divizia A la finalul stagiunii 1975-1976, cu o etapă înainte de a se încheia campionatul. Lotul era format din jucătorii: Grădișteanu, D. și M. Samson, Ciucanu, Cohut, C. Rusu, Zaharia, Racheru, Zamfir, Drăghici, I. Ficuță, Macovei, Dandu, Dănilă, Afloarei. Modest, fără a-și atribui vreun merit, antrenorul echipei Ovidiu Țoc declara în presa vremii că promovarea a fost de fapt un succes al școlii handbalistice nemțene. “Promovarea Relonului e rodul unei munci colective și nu vrem ca această muncă să se risipească în vânt. Sperăm ca anul 1977 să consemneze menținerea noastră în eșalonul fruntaș al handbalului românesc, să consolidăm succesul acesta dobândit cu multă trudă (nr – Relonul a evoluat și-n următorul sezon în divizia A)”. (Ceahlăul, sâmbătă, 5 iunie 1976)

Primul joc în divizia A, prima victorie

Relonul a debutat în elita națională cu o victorie. Pietrenii au dispus după un meci dramatic, de CSM Borzești cu 18-15 (9-9): ”O atmosferă de mare eveniment sportiv a aureolat debutul echipei de handbal Relonul Săvinești în prima divizie a țării, partida cu CSM Borzești atrăgând în tribunele complexului Ceahlăul (nr – terenul de zgură) peste 2.000 de spectatori (cât la un meci de fotbal). Popularul Gruia, devenit idolul galeriei pietrene, a trebuit să stea pe banca rezervelor, din cauza unui accident suferit într-una din întâlnirile de verificare. În schimb au jucat Coasă – nu pe măsura talentului său, desigur, dar răzbit, bărbătește – și experimentatul Dincă, căruia, i se datorează mare parte din succesul de bun augur al reloniștilor. Eroul meciului acesta dramatic a fost însă Duțu Samson, autor a 9 goluri, dar și a 5 aruncări ratate de la 7 m”. (Nicolae Marcu, “Handbaliștii au călcat cu dreptul în divizia A”, Ceahlăul, 11 septembrie 1976).

Gruia a debutat la Relonul abia în luna octombrie 1976 când a înscris 4 goluri în meciul cu Minaur Baia Mare, pierdut de pietreni cu 19-20. “Cu toată reintrarea lui Gruia (nu era colț în Piatra Neamț în care afișele să nu anunțe cum că «joacă și Gruia»), Relonul nu a putut trece de Minaur Baia Mare. Complet restabilit de pe urma unui accident, Gruia a trecut cu succes normele de control pretinse de federație, primind dreptul deplin de joc începând cu partida cu Minaur”. (Ceahlăul, 8, 16 octombrie 1976)

Ana MOISE

Notă: autoarea mulțumește domnilor Duțu Samson și Ovidiu Țoc junior pentru ajutorul acordat