Prima carte poştală din România o ilustra pe Alexandrina G. Burelly, viitoarea soţie a lui Caragiale
Din inestimabilul tezaur de cărţi poştale ilustrate, atent păstrate şi puse în valoare prin grija şi pasiunea colecţionarilor cartofili, care încearcă să reconstituie lumea celor care, astăzi, a rămas amintire – lume nelipsită nici ea de evenimente, dar profund schimbată în ultimul secol, dar mai ales în anii din urmă – nu putea lipsi Muntele Ceahlău. Frumuseţile naturii dar şi comuniunea cu oamenii şi activităţile lor au reprezentat o tentaţie pentru cei care căutau prin prezentarea obiectivelor şi promovarea zonelor de habitat un mijloc de a câştiga bani. Ciobani, pustnici, drumeţi şi turişti de ocazie şi-au lăsat „urmele/amintirile” atât în natură cât şi prin fotografii şi cărţi poştale ilustrate.
Deşi în Europa şi în Transilvania primele cărţi poştale ilustrate au apărut încă din 1875, „în România primele cărţi poştale ilustrate au apărut în anul 1894, la Expoziţia Cooperatorilor români, deschisă la data de 29 august în Grădina Cişmigiu din Capitală” – aflăm de la preşedintele Filialei Neamţ a Asociaţiei Filateliştilor din România, ing. Viorel Nicolau. Aici, Dimitrie butculescu, un mare colecţionar şi un om cu mare iniţiativă, a deschis prima expoziţie filatelică.
La Editura minerva apar o serie de 3 cărţi poştale în culorile roşu, galben şi albastru, ilustrator fiind cunoscutul Constantin Jiquide (tatăl caricaturistului Aurel Jiquide), în imagine fiind o fată în costum popular, având în mână câteva spice de grâu. Acestea constituie, cum ar veni, primele „capete de bour” ale cartofiliei româneşti. Ţărăncuţa era domnişoara Alexandrina G. Burelly, viitoarea soţie a lui I.L. Caragiale. Prima editură care colaborează cu România în acest sens este cea a lui Louis Glaser din Leipzig. În judeţul Neamţ, prima carte poştală aflată este o litografie din 1898 ilustrând Mănăstirea Războieni, Cetatea Neamţ şi o imagine din Piatra Neamţ, editor fiind un oarecare P. Daniel.
Pentru perioada 1898-1938 s-au găsit circa 250 de tipuri de fotografii cu Muntele Ceahlău, pe baza a 150 de clişee, iar cu Mănăstirea Durău circa 70. Sunt foarte puţine fotografii din această perioadă care să aibă imagini de iarnă. Prima carte poştală ilustrată pleca la 25 iulie 1900, din Bălţăteşci-Băi spre iaşi. În 1901, Alexandru Vlahuţă scria din Durău că „deasupra noastră, Ceahlăul iese din neguri, soarele pune hlamizi de argint pe umerii stâncilor”, iar Emil Gârleanu – „Ceahlăul îşi iveşte, fumurii, crestele pe cer”. Dacă în perioada clasică 1894-1905 textul expeditorului era pe faţa cărţii poştale, alături de imagine iar pe spate numele destinatarului, după 1905 pe faţa cărţii poştale sunt doar imaginile.
Adevărate „delicatese” pentru colecţionari sunt unele reclame precum „Francarea este obligatorie scrieţi curat şi complet adresa”, adrese precum „Bulevardul Neatârnărei colţ cu Calea Şerban Vodă”, micile erori în scrierea cuvintelor, toponimelor în special: Ciohlău, Ceohlău, Dărău, Dorău, Dărau, Duren. De altfel, Duărul de la poale de Ceahlău în găzduieşte pe ziaristul Gheorgeh Panu, care îşi face o casă, răscumpărată în 1912 de ministerul Culturii, şi care, din 1934, devine prima cabană oficială din Durău. (N. SAVA)
