0:00

Cărţi în pregătire: Aurel Dumitraşcu / Scrisori către T. (VII), ZCH NEWS - sursa ta de informații

21 mai 1990

Draga mea,

Ți-am mai scris. Între timp, a mai venit o scrisoare de la tine. De fapt, eu am întârziat mult cu răspunsul la scrisoarea ta anterioară. Sunt mult mai ocupat decât înainte. Chiar m-am gândit că de aceea sunt și plătit cu atâția bani. Sigur, nu-s preocupat de bani, dar constat în continuare cu uimire că nu-s obișnuit cu acest salariu de 5.000 pe lună și că nu știu nici măcar dacă am ce face cu atîția bani. Pentru că iau și pe tot ceea ce public – și am publicat în mod repetat în acest an, prin tot felul de reviste (Vatra, Tomis, Cronica, Convorbiri literare, Timpul, Contrapunct, Hyperion), ca să nu mai vorbesc de cele câteva zeci (cred) de articole de prin ziare. Înainte primeam mult mai puțin pe ce scriam. Dar nu despre asta vreau să-ți vorbesc. Eu oricum îmi doresc altceva, poate că în primul rând un singur lucru: să fiu sănătos. Toate le pot face, dacă nu sunt bolnav. Acum nu sunt, dar mai am zile în care sunt obosit și împrăștiat. Vreau să-mi dozez eforturile, întrucât am multe drumuri de făcut, inclusiv turnee peste graniță. Nu mă grăbesc. Prefer să-i las pe colegii mei consilieri (criticul Cristian Livescu și prozatorul Constantin Munteanu) să plece deocamdată. Eu voi merge, poate, în august, în Franța. Și în Belgia și Olanda e un turneu. O să văd. Tu știi că am dorit mereu să ajung la Paris. Și o să ajung. Dragul meu Luca Pițu a fost deja, s-a întors acum zece zile. Dar nu m-am întâlnit cu el să văd ce dar mi-a adus. Sunt multe de spus. În ultimul timp sunt foarte bucuros că pot cumpăra la Piatra Neamț, de la poștă, reviste străine, germane, franțuzești, englezești. Mi se pare neverosimil. Sigur, nu duc o viață liniștită. Cum tot scriu articole împotriva FSN-ului (posibil focar al neocomunismului!), primesc tot felul de amenințări telefonice prin care mi se spune ca voi fi omorât și alte lucruri din acestea. Poporul român, deh! Dar, mă știi, nu mă las. Voi continua să scriu ceea ce gândesc și cred. Alegerile de ieri n-au cum rezolva gravele probleme ale României. Îmi plac, însă, aceste vremuri ”interbelice”! În toamnă sper să încep lucrul la editarea unei noi cărți. Acum apar foarte puține cărți din cauza abundenței de publicații. Tipografiile sunt blocate. Iar tipografii sunt niște afaceriști acum. Asta e! Se pare că fratele meu va pleca în RFG, cu serviciul. A semnat deja un contract. Mă bucur pentru el. Mergem în Europa… Tu, dulceață, ești tot romantică și îngândurată. Nu te-am văzut de mult. Mi-e tare dor de tine deseori. Mă bucur profund când îmi scrii. Am să te port cu mine toată viața. M-ai vrăjit definitiv. Tu ții de poezie, deci de ce am eu mai curat în suflet. E un privilegiu de care ar trebui să te bucuri, care te flatează, de care n-ar trebui să faci niciodată abstracție. Aurel Dumitrașcu chiar te iubește fără întoarcere. Ești o minune de om, din moment ce mă stăpânești afectiv de atâția ani. Simt și azi, ca acum opt ani, plăcerea de a-ți spune cât te iubesc. Doamne, să nu te mai sperii! Fii fată deșteaptă, cum erai…înainte de înciudare. Poate că atunci ai trăit împotriva ta, dar acel pas – mai cred și azi – ți-a încurcat anii și devenirea. N-ai fi avut de plâns niciodată dacă aveai încredere în faptul că te respectam tare mult. Acum, să termini școala! Sper din tot sufletul să te ajut așa cum dorești tu. Zilele acestea am căutat și o secretară pentru inspectorat. Dacă aveai liceul terminat… Continuă să te perfecționezi la mașina de scris! Bate-te pentru tot ceea ce te poate ajuta…să mă ajuți să-ți caut un loc de viață mai bună. Și cere-mi orice, pentru că meriți să-mi ceri! Ți-am repetat asta de sute de ori. Viața mea de acum e foarte amestecată și cu ”mondenități”, cu persoane oficiale și public mult, dar tu ai rămas o regină de neuitat. Aș rămâne în sistemul Culturii chiar și numai pentru a găsi o soluție pentru tine, pentru siguranța ta sufletească și financiară. Puteai și poți să ai un milion de iubiți. Să-ți intre măcar acum în cap, când mai ești un boboc mototol, că eu sunt altceva pentru tine, pe deasupra tuturor, și că nu te defăimează cu nimic dragostea și grija pe care ți le port. Dimpotrivă. Poți spune că nu-i așa?! Ce mult îmi doresc să te duc și-ntr-o excursie dincolo! Dar fii și tu mai atentă cu ”visele” mele pentru bucuriile tale! Scrie-mi mai des, spune-mi că vrei să te duc dincolo, că ai încredere în tine (și cât de cât în mine)! Uneori te-aș lua la mine, să exersezi la mașina mea de scris, să devii mai puternică. Dana înțelege perfect că ții de sufletul meu. Nu e nici o problemă în acest sens. Te sărut!

Aurel

Articolul precedentCoincidenţe uimitoare din istoria SUA
Articolul următorAleşii din Târg nu sunt leneşi, site-ul primăriei e de vină!