30 septembrie 1989
Dragă Tudorița,
Un concert Mahler, în zori, și gândul de a-ți scrie, iată punctele de acroș care mă adună în pagina aceasta pentru tine. Firește, nu e singura zi în care îmi umbli prin minte. Și tu știi bine aceasta. Uneori, însă, aș vrea să te revăd. Probabil că subconștientul meu a ”lucrat” mereu în favoarea ta. Nu te-am întâlnit vara aceasta. O vreme am stat la Borca, acum în septembrie. Mi se spusese chiar că intenționasei să ajungi pe la mine. M-aș fi bucurat peste măsură. Așa, pur și simplu. Dumnezeu nu ne-a ajutat niciodată să împrăștiem nebunia unor gânduri extrem de frumoase și profunde. Nu ești o femeie de care mi-e dor, ești mereu mult mai mult. Atât de constant și profund nu te va mai iubi nimeni, chiar dacă ar fi minunat să ți se (mai) întâmple. Pentru că iluzia unei mari iubiri nu-ți va fi suficientă pentru a-ți trăi iubirea așa. Întreabă-mă: – Dar de ce nu ai înțelepciune?! De ce-mi repeți la infinit, de ani de zile, iubirea ta năstrușnică?! Nu știu, T, și poate că nici nu țin să știu. E vorba doar, probabil, de un sentiment atât de puternic pentru cineva încât tot restul vieții el nu se mai stinge. Oricât aș încerca să iubesc pe altcineva, tu continui să rămâi acel vârtej poetic în care mi se repetă afectivitatea cea mai curată sau nevoia de afectivitate. Cred că de multe ori îmi place să-ți spun în ce gânduri (mai) trăiesc. Nu știu în ce măsură tu ai simțit că ne leagă ceva neștiut, dar eu știu tot timpul că nu ai să pleci niciodată din ceea ce se emoționează în mine. Nu ești decât o femeie oarecare, de undeva din lume, însă, iată, ce profund referențială poți fi în sufletul unui poet! Chiar și încâlceala acestei persistențe afective îmi spune că nu știu mare lucru despre om și că Dumnezeu există într-un mod la care nu avem acces. Știi, au fost vremuri când eram tentat să cred mai curând că tu nu ești capabilă de adâncime, de iubire – spiritual vorbind, dar nici nu mă ”ajutai” să cred altfel. Uneori mi-e ciudă că pari a te fi așezat doar ca o amintire de neșters în sufletul meu și că nu ai dat niciodată semne că ai vrea să te ”răzbuni” pe ceea ce nu ai înțeles cândva. Astfel de gânduri îmi vin, probabil, și dinspre convingerea că viața unui om nu se împlinește decât în plan spiritual, restul fiind deșertăciune, ”apă de ploaie”, moft sau animalitate și duioșie (sau sentimentalism). Ceva nenumit din mine se revoltă uneori și vrea să te fure și să te așeze în lumina spiritualității. Mă înspăimântă orice frumusețe care se degradează prin incultură și obișnuință. Doamne, teroarea epidemiei! Ea fură toate fetele minunate ca tine. O ”studiez” uneori pe Dana. Ce ambițioasă! Ce contează dacă peste cinci ani vom fi împreună sau nu?! Important este că e câștigată definitiv pentru cultură. Sunt convins că se va face studentă și că gândul acesta o face deja foarte fericită. Guvernul acesta înjositor i-a obișnuit pe oameni să nu se mai zbată pentru idealuri ci pentru egalitatea cu animalele: o pâine, o cotruță, un anumit loc în turmă! Ce stupid! Și ce reconfortant să constați că mai sunt tineri care nu s-au născut doar pentru calvarurile sexului și ale stomacului. Pe acest fond de gânduri, te aștept deseori să-mi scrii, să mă cauți, să mai punem la cale vreo aventură spirituală. Ar fi atâtea de făcut! Pentru tine, pentru gândul meu că nu ești un om pierdut! Nu știu ce anume s-a masculinizat prematur în tine!?! Femeile se orientează, de obicei, spre ”situații”. Și cărțile de sociologie dovedesc aceasta. Adică ele sacrifică oricând un om frumos pentru un om cult și care este undeva ”mai sus”. Ce bine ar fi fost, zic și acum, ca pe vremea când erai mai mică și erai speriată de cât de mult te iubesc să nu fi avut sex (tu să nu fi avut!), pentru a nu mă judeca greșit! Spune-mi că delirez și că sunt incorigibil! Dar cine-mi poate interzice să te invoc și să te iubesc mereu, așa cum nu ți se întâmplă repede și oricum într-o viață de om!? Scrie-mi, T! Viețile noastre nu s-au sfârșit! Am călătorit mult în ultima vreme, prin țară. Urmează să mai plec la Iași, București, Sibiu, Maramureș. După fiecare revenire, aș fi fericit să găsesc vorbele tale. Ai grijă de tine! Nu-ți pierde capul după orice chip frumos! Și învață! Te sărut!
Aurel
