alex jula 01

Născut la Şimleul Silvaniei în 1934, cunoscutul interpret de muzică uşoară, Alexandru Jula, de la Teatrul Muzical “Nae Leonard” din Galaţi, a concertat în 1970 pe scena  Casei de Cultură din Piatra Neamţ. “Ultimul mare romantic în viaţă” după cum îl caracteriza Titus Andrei, a debutat, fortuit, în “dreptunghiul de lumină al scenei” în urmă cu 6 decenii. (A. MOISE)

“Ce înseamnă muzica în general şi cea uşoară în special pentru interpretul Alexandru Jula?

– Aş spune, fără exagerare, viaţă. Din 1954, când am debutat, întâmplător, în dreptunghiul de lumină al scenei, de fiecare dată simt acelaşi fior de mulţumire împletit din bucurii, mici necazuri şi pasiune. Da, multă pasiune; fără de care, în viaţă, dacă vrei să realizezi ceva, nu se poate. Singur, sau alături de bunul meu amic şi colaborator, Ionel Miron, de-a lungul anilor am trăit întreaga gamă a emoţiilor ce ţi le oferă – cu sau fără voia ta – eterna întâlnire cu publicul.

În fond, ce este publicul pentru dv.?

– Publicul pentru mine este totul. Un aliat dorit; de cele mai multe ori, însă un adversar convenabil, ca un partener de luptă, pe podiumul sportivităţii. Vorbesc de publicul bun (pentru că avem un public bun…).

alex jula 02

Prin melodiile interpretate vă adresaţi unui public anume sau publicului în general?

– Nu interpretul, ci publicul îşi alege interpretul. Publicul te ridică şi tot el te coboară.

În ce măsură veniţi sau nu în întâmpinarea “gustului publicului”?

– Gustul publicului este una dinte cele mai complexe probleme ale epocii. O adevărată piatră filozofală! Mă preocupă mult gustul tinerei generaţii. Încerc să-mi potrivesc pasul (… glasul) după ea.

Ce melodii preferaţi?

– Toate. Dar în special cele lirice, care spun ceva. Cele care te fac să le simţi, să le trăieşti cu adevărat.

De care compozitor v-aţi simţit cel mai mult legat?

– Nu reneg pe niciunul dintre compozitorii noştri. Dar am o stimă şi o consideraţie deosebită faţă de Vasile Vasilache-junior şi Vasile Veselovschi”. (Marcel Ciubotaru, Ceahlăul, marţi, 7 aprilie 1970)