Veniamin Costachi

* 20 decembrie 1768 – S-a născut Veniamin Costache, în satul Roşieşti -Fălciu. La vârsta de 15 ani este luat de episcopul Iacob Stamati ca ucenic la Episcopia Huşilor. După un an, în 1784, este călugărit cu numele de Veniamin. În anul 1788 este hirotonit diacon şi luat ca slujitor la Catedrala mitropolitană din Iaşi, în 1789 este numit egumen la Mănăstirea Sfântul Spiridon din Iaşi. În anul 1793, arhimandritul Veniamin este ales şi hirotonit episcop la Huşi de părintele său duhovnicesc, mitropolitul Iacob Stamati, deşi avea numai 24 de ani. Între anii 1808-1812, mitropolitul Veniamin se retrage din scaun la Mănăstirea Neamţ, unde traduce şi tipăreşte Vieţile Sfinţilor. Apoi se întoarce iarăşi la păstoriţii săi. În anul 1821, din cauza răscoalei eteriste, trăieşte un timp la Colincăuţi, peste Prut. Iar în ianuarie, 1842, după 50 de ani de rodnică slujire arhierească, se retrage definitiv la Mănăstirea Slatina, unde îşi continuă viaţa de rugăciune şi vasta activitate de traducător, pentru hrana duhovnicească a poporului nostru binecredincios. La 18 decembrie, 1846, mitropolitul Veniamin Costachi se mută din viaţa aceasta în vârstă de 78 de ani şi este înmormântat ca simplu monah la Mănăstirea Slatina. După încă patruzeci de ani, la 30 decembrie, 1886, osemintele marelui ierarh s-au strămutat la Iaşi şi s-au aşezat în catedrala ctitorită de el şi terminată de mitropolitul Iosif Naniescu.

* 20 decembrie 1994 – A murit, la Piatra Neamţ, poetul Laurenţiu Tărniceru (n. 6 iulie 1936, la Gârcina). După terminarea şcolii profesionale din Făgăraş (1957), lucrează la Combinatul de îngrăşăminte azotoase din Săvineşti. A frecventat cenaclurile literare Petrodava şi Calistrat Hogaş. A publicat în Cronica, Ateneu, Luceafărul, Convorbiri literare, Ceahlăul etc. Cărţii: Intonaţii, Şi toamna uită, Noaptea expierii.

paisie

*  21 decembrie 1722 – S-a născut Paisie Velicicovschi, la Poltava, Ucraina, din părinţi români (d.15.11 1794, Mănăstirea Neamţ). Cărturar de prestigiu şi deschizător de drum în organizarea vieţii mănăstireşti. Îşi va forma personalitatea duhovnicească în mediul românesc. Ideile sale, care au cuprins diferite planuri ale vieţii sociale, s-au materializat în aşezăminte monastice româneşti în deosebi la Secu şi la Neamţ, unde în 1879, a fost rânduit stareţ. El a iniţiat şi a sprijinit prin toate mijloacele o amplă activitate de traducere a operelor fundamentale ale literaturii patristice ale lui Vasile  cel Mare, Ioan Gură de Aur, Ioan Casian, Ion Scărarul şi Grigore Sinaitul, scrierile lui Aristotel, Platon, Socrate şi Plutarh sau cărţile populare de mare circulaţie: „Alexandria”, „Esopia”, „Floarea darurilor”, „Varlam şi Ioasaf”. La acestea se adaugă „Viaţa Sfântului Nifon, patriarhul Ţarigradului”, „Letopiseţul ţării. Letopiseţ al lui Nicolae Mavracordat”, lexicoane şi comentari, precum şi mai multe versiuni ale vieţii mentorului însuşi.

nicolae-labis

* 22 decembrie 1956 – A murit Nicolae Labiş, la Bucureşti.

* 22 decembrie 1954 – S-a născut George Tănsănică, la Roman. A început să muncească de la 13 ani şi jumătate. Persecutat politic înainte de 1989, nereuşind să găsească un loc de muncă ca să îşi poată întreţine familia, a plecat din ţară. A ajuns în SUA în anul 1982, şi-a refăcut viaţa. Pictează (se consideră iniţiatorul unui stil, intitulat „arta liniară”), scrie. După revolutie a revenit periodic în ţară, publicînd la Iaşi peste 3o de volume în diverse domenii. Spune că „nu poţi avea pretenţii dacă nimeni nu e interesat de valori”, adăugând că, totuşi, „nimeni nu poate mulţumi pe toată lumea”. Stabilit în California, SUA. Scrieri: „Filosofia unei lumi ” (3 vol.); „Scoot Palmer”; „Edenis York. Cronica unei familii americane”, Ed. „Timpul”, 1999; Poezii: „Ansa”, „Swallow”, „Etern”, Ed. „Junimera”, 1999; Teatru: „Quasar”; Cărţi pentru copii: „Reptila cea hapsână”; „Eden şi Feerie”; „Iepurile păzitor”; „Un crăciun fericit”; Romane: „Locnec”; „Noellyz”; „Adallya”; „Evelyne”; „Trandafirul negru”; „Crimă la Vest de Roman”, Ed. „Junimea”, 1999; „Sonia Bergamo”; „Noelliz”, Ed. „Sakura”, 2000.

livescu

*  24 decembrie 1945 – S-a născut criticul literar Cristian Livescu, Absolvent al Facultăţii de Filologie, Bucureşti. Debut publicistic în Viaţa studenţească (1965), cu reportaje. În studenţie (1965-1968), a condus Cercul Studenţesc de Teorie şi Critică Literară al Facultăţii (coord. de  prof. Savin Bratu. A iniţiat, împreună cu Dan Mutaşcu, Adriana Bittel, Dorin-Liviu Zaharia, în 1967, Cenaclul Atlantida (Casa Studenţilor din Bucureşti), preluat ulterior de grupul Silviu Angelescu – Ioan-Petru Culianu. După 1968, redactor la ziarul Ceahlăul din Piatra-Neamţ, titular la rubrica de cultură. A debutat literar cu un eseu despre Adrian Marino, în Revista Ateneu, Bacău (1973). A condus Cenaclul Literar Calistrat Hogaş din Piatra-Neamţ (1971-1977), care va deveni, după 1985, Cenaclul Scriitorilor din Neamţ. Este unul din organizatorii Antologiei scriitorilor români contemporani. După 1990, consilier la Inspectoratul pentru Cultură al Judeţului Neamţ, membru în Consiliul Asociaţiei Iaşi a Uniunii Scriitorilor (1996- 2001), preşedinte al Reprezentanţei Neamţ a Uniunii Scriitorilor, (1997-2004), preşedintele Societăţii Scriitorilor din Judeţul Neamţ, din martie 1990, membru şi preşedinte (în 1997, 2001 şi 2007) al Juriului de Premiere al Asociaţiei Iaşi a Uniunii Scriitorilor, membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România, secţia Critică. Este membru fondator Revistelor Credinţa Neamului, (1992), Poezia, Antiteze (şi redactor şef, 2000, director, din 2010), director fondator al Editurii Crigarux, consilier literar-artistic al ziarului Monitorul de Neamţ (1994-1997); redactor asociat la Revista Convorbiri literare din Iaşi, cu cronică literară permanentă (critica criticii, 1996-2000, şi critica poeziei, din 2003 şi în prezent), fiind onorat cu numeroase premii şi distincţii (Ordinul Meritul Cultural, în Grad de Cavaler, 2004). Volume: Introducere în opera lui Ion Pillat, 1980; Scene din viaţa imaginară, 1983; Voluptatea labirintului. Glose la o hermeneutică a insolitului, 1995;  Întâiul Eminescu, studiu critic. Copiii lui Saturn. Digresiuni despre geniu, 1998;  Ascuns într-o lojă. O istorie pe alocuri sentimentală a Teatrului Tineretului din Piatra-Neamţ, 2002;  Magiştri & hermeneuţi, 2007; Eminescu şi enigmele «Caietului vienez», strategiile textuale ale debutului literar, 2011 ş.a.

constantin acozmei

*  24 decembrie 1974 – S-a născut poetul Constantin Acozmei, la Valea-Seacă, Bălţăteşti, Neamţ. Facultatea de Filologie a Universităţii „Al. I. Cuza”.  Bibliotecar la Biblioteca „Gheorghe Asachi” din Iaşi. A debutat cu Jucăria mortului (1996), reeditat în 2002, 2006. Premiul „Euridice”, acordat de Fundaţia „Paradigma”.

* 24 decembrie 1889 – S-a născut Nichifor Crainic, în Bulbucata, Vlaşca, poet, editor, ziarist, creator al curentului gândirist. Pe plan politic s-a plasat la extrema dreaptă a spectrului politic și a fost adeptul tendințelor tradiționaliste religioase, susținând că România trebuie să rămână credincioasă moștenirii spirituale creștin-ortodoxe. Odată cu comunizarea României a fost urmărit și arestat, executând 15 ani de închisoare, până în 1962, din sentința de muncă silnică dată de Tribunalul Poporului în 1945. Crainic a rămas una din figurile controversate în politica și cultura română.

* 25 decembrie 1941 – S-a născut poetul Ioan Alexandru, la Topa Mică, Cluj. După terminarea Liceului Bariţiu din Cluj, se înscrie la Facultatea de Filologie din Cluj, transferându-se apoi la București, unde absolvă studiile filologice în. A debutat cu poezie în revista Tribuna (1960). În cursul studenției a fost redactor la revista “Amfiteatru”. Obține o bursă Humboldt în Germania, de asemenea urmează cursuri de specializare în filosofie, teologie, filologie clasică (limba și literatura greacă şi ebraică, istoria artei). Și-a susținut teza de doctorat: “Patria la Pindar şi Eminescu, în 1973. A ținut seminarii de poezie comparată și cursuri – de limba și civilizație ebraică veche la Universitatea din București și de spiritualitate bizantină la Institutul de arte plastice “Nicolae Grigorescu”. Din 1964 Ioan Alexandru este membru al Uniunii Scriitorilor, iar din 1979 este membru al Uniunii Internaționale de scriitori Die Kogge. A fost premiat de societatea japoneză Soka Gakkai pentru promovarea valorilor morale. După revoluția din 1989 a fost om politic și parlamentar din partea PNȚCD. În noaptea de 21 Decembrie 1989, la Bucureşti, poetul Ioan Alexandru a purtat Crucea și Icoana Mântuitorului printre soldați, răniți și participanți la Revoluţie din Piața Romană până în Piața Unirii. Pentru fapta sa, unică din întreg lagărul comunist, pentru curajul, rezistența și mărturia creștină de care a dat dovadă în timpul regimului ateo-comunist și ca semn de recunoștință, poetul Ioan Alexandru a primit din partea Congresului SUA  drapelul american ”Old Glory”, ce a stat pe Clădirea Congresului SUA în data de 31 August 1993, în cinstea României. Ioan Alexandru este co-fondator al Grupul de Rugăciune din Parlamentul României și fondatorul Mișcării Pro Vita.

*  25 decembrie 1952 – n. Silvia Măndăşescu, la Roman. Şefă de promoţie a Liceului „Roman-Vodă” (1971), absolventă a Facultăţii de Medicină şi Farmacie din Iaşi (1977). S-a specializat în endocrinologie. Doctor în medicină (1997). Membră  în numeroase societăţi profesionale. Participantă la conferinţe şi congrese internaţionale. Scrieri: „Guşa endemică în judeţele Moldovei”, „Osteoporoza” (cap. în Medicina internă”, Ed. Ştiinţifică şi Tehnică, 1997); „Psiho.biologia: dopomina, serotonina, noradrenalina – cele trei substanţe care determină comportamentul”, în „Acta medicinalis” vol. II, 1997. Este autoarea volumului de poezii „Roua de sufet”, Ed. „Crigarux”, 1997.

* 26 decembrie 1962 – A murit poetul Radu Stanca.

1 COMENTARIU

Comments are closed.