0:00

Bucureşteanca fugită de acasă voia la mănăstire în Neamţ, ZCH NEWS - sursa ta de informații

Alexandra Dumitru, fata de 14 ani, care a fugit de acasă duminică după-amiază, a fost găsită, luni seară, într-un autobuz care o aducea la Piatra Neamţ. Eleva a fost reperată de poliţişti în comuna Balcani, judeţul Bacău, şi le-a spus oamenilor legii că intenţiona să bată la porţile unei mănăstiri din apropierea oraşului Piatra Neamţ.

Adolecenta a fugit de acasă sărind pe geam şi le-a lăsat părinţilor un bilet prin care i-a informat că a plecat să-şi “refacă viaţa”. A luat cu ea telefoanele mobile (dar nu a răspuns la apelurile părinţilor) şi 700 de lei. A fost văzută în localitatea Moieciu, Braşov, unde familia obişnuia să-şi petreacă vacanţele, dar a fugit când s-a întâlnit cu o cunoştinţă care a întrebat-o ce caută singură prin sat. Apoi s-a urcat în autobuzul de Piatra Neamţ.

Alexandra Dumitru, elevă la o şcoală din Capitală, este foarte bună la învăţătură şi, cu atât mai mult, dorinţa ei de a-şi “reface viaţa” la 14 ani ar trebui să le atragă serios atenţia specialiştilor de la Direcţia Generală de Protecţia Copilului Bucureşti. Mai mult, tatăl ei a apărut la ştiri şi a spus că probabil nu a fost “destul de dur” şi de aceea copilul a fugit de acasă. Adolescenta a luat decizia de a pleca în lume duminică la prânz, după o ceartă cu părinţii, când a scris pe contul ei de facebook, simplu, “adio”, fără alte explicaţii.
Pe 12 februarie, o altă fată de nici 16 ani, Iulia Ionescu, elevă la Colegiul Naţional „Sfântul Sava” din Bucureşti, a fugit de acasă şi s-a refugiat, pentru trei zile, la o mănăstire din judeţul Suceava. Bineînţeles se poate vorbi despre puterea “exemplului”, despre “fiţele” specifice vârstei, despre anturaj (mama Alexandrei chiar se declara convinsă că fata ei n-a plecat singură de acasă, ci împreună cu vreun prieten care a influenţat-o), dar nimeni nu poate spune că vreun copil, oricât de rebel ar fi, pleacă de acasă de bine. Aşa că prima problemă care trebuie rezolvată este relaţia părinţi – copii. Mai ales că nişte fete de 14-15 ani fug la mănăstire tocmai pentru a-şi “reface viaţa” prin căutarea altor “părinţi”, mai buni, mai înţelegători şi mai apropiaţi.

Poliţiştii specializaţi în căutarea copiilor dispăruţi susţin că problema este foarte serioasă pentru că, de regulă, un adolescent care fuge de acasă se află deja într-o formă de depresie şi dacă uşa – de mănăstire, de instituţie, de “om bun” – la care vrea să bată, i se trânteşte în faţă, poate lua foarte uşor decizia de a se arunca în faţa trenului. Şi atunci nu mai foloseşte nimănui să caute vinovaţi şi vinovăţii. Tocmai de aceea este foarte important ca, imediat ce s-a anunţat dispariţia unui copil, părinţii, profesorii, duhovnicii şi poliţiştii să acţioneze cu atât de mult tact încât să îndrepte răul produs, nu să “paveze drumul” spre un rău şi mai mare.

Cristina MIRCEA

Articolul precedentUn tânăr ungur a dispărut la Târgu Neamţ
Articolul următorAmenzi „promoţionale” de la OPC