Leguma care a fost pusă sub lupă de echipa prof. Gorinstein a fost usturoiul, cunoscut pentru acţiunea sa antibacteriană şi pentru cea de întărire a rezistenţei. Pe cercetători i-a interesat însă în cazul lui conţinutul de grăsimi din sânge.
De această dată cercetările au fost realizate pe şobolani. Animalele au fost împărţite în cinci grupe. Una dintre ele avea un regim de hrană normal, compus din amidon, cazeină, ulei de soia şi un amestec de vitamine şi minerale. A doua grupă a primit în plus 1% colesterol, iar celelalte trei, în afară de colesterol, au mai primit şi liofilizat de usturoi crud (în doze de 500, 750 şi 1000 mg de usturoi crud /kg. de masă corporală).
După patru săptămâni de regim s-a dovedit că în cazul şobolanilor care mâncaseră 500 mg de usturoi colesterolul nu pricinuise prea mult rău. Nivelul grăsimilor din sânge se menţinuse la un nivel bun, scăzuse cantitatea de fibrinogen şi se prelungise timpul de coagulare (de asemenea scăzuse pericolul formării de cheaguri ameninţătoare pentru sănătate). S-a dovedit că o doză mai mare de usturoi nu mai era atât de eficientă.
Rezultatele cercetărilor asupra animalelor nu pot fi transferate direct la om, însă în opinia prof. Gorinstein este foarte probabil ca usturoiul – în doză nici prea mare şi nici prea mică – să protejeze organismele noastre de colesterol. Ce înseamnă “doză nici prea mare şi nici prea mică”? Dacă se iau în considerare rezultatele cercetărilor pe şobolani, ar însemna 12 căţei de usturoi pe zi.
O observaţie importantă – usturoiul îşi păstrează proprietăţile curative atunci când nu este încălzit mai mult de 20 de minute. De aceea, autorii lucrării (din “Journal of Agricultural and Food Chemistry”) sfătuiesc ca el să fie adăugat în mâncare cu cel mult 20 de minute înainte de încheirea preparării ei.