bicaz traian stanciu autoportretDomnul Profesor Traian Stanciu nu a fost un simplu profesor de desen. Traian Stanciu, cel care a deschis, miercuri, 6 iulie, porțile către o altă lume a culorilor, a lăsat în urma lui zâmbete, a lăsat prietenii, a lăsat omenie, a lăsat amintiri ce duc spre un model. Zeci de generații, sute de elevi  au avut onoarea să-l cunoască și prin intermediul lui să descopere sensul culorilor. Mărturiile celor care l-au cunoscut sunt dovada de netăgăduit a faptului că Bicazul a pierdut o bucată din identitatea lui. Cu toate acestea, Domnul Profesor poate fi văzut prin multe locuri. La bibliotecă, pe holurile liceului, în școlile gimnaziale din Bicaz și Tarcău, la Spitalul Orășenesc. Pe oriunde a pășit a lăsat urme de lumină și culori, iar șevaletul pe care l-a folosit cel mai des nu a fost altceva decât sufletele celor din jur. Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Regret foarte mult pierderea acestui om pentru că era un colaborator de nădejde al instituției noastre. Chiar acceptase și statutul de voluntar în organizarea activităților. Era săritor, era priceput și ne sprijinea la toate activitățile. Participa și la lansările de cărți, era un om activ din punct de vedere cultural. Regret trecerea lui la cele veșnice pentru că s-a întâmplat fulgerător. În două săptămâni s-a topit și a dispărut. Era pentru noi un adevărat artist. Îl cunosc de 43 de ani, de când am venit în Bicaz, pe lângă faptul că era artist plastic, profesor de desen, era și un bun fotograf. Era implicat în toate activitățile orașului. Este pentru Bicaz o personalitate care, iată, s-a dus la 75 de ani”, a spus Ion Asavei, jurnalist și director al Bibliotecii ”Mihai Eminescu” Bicaz.

S-a mai dus unul din greii școlilor din Bicaz. Și când spun asta mă gândesc la doamna Cuciuc, la doamna Adamescu. E din generația de aur, ca să zic așa. Aceasta este realitatea. Eu simt o mare pierdere. Nu este doar un fost profesor, ci și un prieten. Pentru mine așa a fost. Eu am tot felul de amintiri legate de dumnealui și nu doar eu. I-am fost elevă și am fost colegi pentru că am venit în ’98 și dânsul încă era la școala din Mărceni, apoi a fost și la Liceul ”Carol I”. Noi avem expuse la liceu produse de-ale copiilor care au lucrat cu dumnealui. Nu exista să-l rogi ceva și să nu răspundă. Nu doar că răspundea, era extrem de prompt. Am amintirile copilăriei legate de școală plus amintirile personale. E mai mult decât un profesor”, prof. Roxana Dumitrașcu, de la Liceul ”Carol I” Bicaz.

La catedră era acel dascăl care-ți inspira dăruire, atenție și, în același timp, seriozitate în tot ce construia. Chiar dacă nu aveai talent la pictat, desenat, el reușea să-ți stârnească dorința aceea de a folosi culorile. Avea obiceiul să încurajeze elevul, însă o făcea prin faptul că își impunea o anumită statură, iar pentru asta era respectat de cei mai mulți. Un om blând, care asculta și se implica foarte mult”, D.G., fostă elevă.

Înmormântarea va avea loc vineri, 8 iulie, de la ora 9:30. Condoleanțe familiei! (ZCH NEWS)

1 COMENTARIU

Comments are closed.