În ciuda tuturor scenariilor avansate în diferite medii, bătălia pentru scaunul de președinte al Consiliului Județean a fost deschisă din momentul când s-a vorbit deschis despre gravitatea bolii lui Culiță Tărâță. Ionel Arsene, șeful PSD-ului local, nu a făcut niciodată un secret că își dorea scaunul de președinte al Consiliului Județean, fie și numai pentru a-i face pe unii să stea la clanța ușii sale. Evident, motivul principal îl reprezintă accesul la banii publici și lucrările publice care trec prin Consiliul Județean, desigur nu în vreun folos propriu declarat, cât pentru binele poporului, conform doctrinei social-democrate. Direct sau mai ales prin reprezentanți, cum se face în România din 1989 încoace.

Dorința lui Arsene s-ar putea împlini aparent fără prea mari opreliști, dacă ne-am raporta doar la cifrele rezultate în urma alegerilor prezidențiale. Dacă însă ne raportăm la trendul existent în societatea românească – și nu vedem de ce Neamțul ar face excepție – lucrurile sunt un pic mai complicate. Riscul unei candidaturi peste vreo 3 luni, undeva prin martie, cu un PSD despre care nu se știe exact cum va arăta și ce va mai rămâne din el la vârf, este extrem de mare pentru un lider care și așa a avut destule probleme de autoritate și prestanță. Dacă ar pierde, cariera sa politică ar fi terminată. De aceea este încă discutabil de luat în calcul o candidatură fermă a lui Arsene, mai ales până când nu se vor lămuri lucrurile la vârful partidului. Așa că nu trebuie deloc pierdute din vedere alte nume, unele dispuse să-și asume riscuri, alte dornice de funcții cu lipici la contracte.

marcoci

Aici Vlad Marcoci are întâietate, mai ales că despre el nu se știe foarte clar dacă este pesedist, penelist sau pedelist, fiind plin de afișe electorale de toate felurile. Iar discursul său poate fi adaptat oricărei doctrine, în sensul că este același, cu aceleași rezultate. Vlad Marcoci vrea la Consiliul Județean, vrea la Primăria Piatra Neamț, oriunde, numai să-l propună cineva care să-i poată și garanta o susținere de partid. Pentru că, din momentul când începe să joace, intră în competiție cu toate armele.

Alte nume din PSD este greu de crezut că vor intra în luptă, motivațiile fiind diferite. Cel mai potrivit pentru această funcție, Ioan Munteanu, a declarat deja că este vremea celor mai tineri. Chelaru nu se bagă în așa ceva, iar alții nu au anvergură sau au probleme grave de integritate.

leoreanu

În tabăra cealaltă, este greu să ieși în față cu un nume de politician înrolat la PNL. Nu pentru că nu ar avea valoare, dar le lipsesc carisma sau notoritatea. Eugen Țapu are susținere financiară, dar este greu să ți-l închipui entuziasmând poporul și chemându-l la vot. Mugur Cozmanciuc a făcut destule de când a venit, dar suferă de sindromul celui sosit din afară, care mai are mult să fie acceptat, nu doar din complezență și ordin de partid. La fel și alții din echipa sa. Logica i-ar putea face să se îndrepte spre un candidat care să aibă notorietate, posibilități de creștere și un sprijin cât mai larg. Iar acesta, în acest moment ar putea fi Laurențiu Dan Leoreanu, primarul din Roman, care a demonstrat că se descurcă mai ales în campanii electorale pe muchie de cuțit. Performanță mai mare decât să o sprijini fățiș pe Elene Udrea și să nu-ți pierzi simpatia electoratului din Roman este greu de imaginat. Leoreanu ar putea fi extrem de util într-o campanie pentru liberali, care l-ar putea sprijini declarativ, fără să riște foarte mult implicarea partidului, mai ales dacă romașcanul ar candida ca independent. Sprijinul UNPR, atât cât este el, ar veni firesc, ca și cel al foștilor pedeliști, care văd în el conducătorul firesc. Cu o bază bună de plecare din Roman și Piatra Neamț, la care se adugă trendul popular și instabilitatea de la nivelul PSD-ului central, unde lumea se gândește mai mult la DNA decât la activitatea de partid, candidatura lui Leoreanu este de luat în seamă și de analizat.

Probabil că vor mai fi și alți doritori, unii care se vor înscrie pentru notorietate, dar lucrurile se vor tranșa pe undeva în acești parametri. Asta, dacă nu cumva se va socoti că este cazul să apară candidați foarte tineri, inatacabili, care să ofere o alternativă la politicienii de până acum.

Valentin BĂLĂNESCU