S-au scris cărți, nuvele, poezii (vezi Nichita Stănescu), a fost subiect și temă în istoria națională, numeroase localități au fost redenumite cu numele lui, în 1950, s-au înființat 182 GAS, din care 7 îi purtau numele, după al Doilea Război Mondial, stațiunea Carmen Sylva a fost detronată și s-a numit tot “Vasile Roaită” (în prezent Eforie Sud), căci despre el este vorba, “eroul” de la Atelierele Grivița, unde a avut loc o grevă, înăbușită în sânge de autorități. Printre muncitorii morți s-a numărat și Vasile Roaită, despre care, când comuniștii au ajuns la putere, s-a spus că a fost împușcat în timp ce trăgea sirena, pentru a-și chema tovarășii la proteste. Atelierele Grivița au fost numite “Grivița Roșie”, iar Vasile Roaită s-a bucurat de statui și comemorări, fiind introdus în istorie, ca erou al comunismului. Școli, grădinițe, străzi din toată țara s-au numit “Vasile Roaită”, un “erou” făcut în birourile de propagandă ale PMR. Nici Bacăul nu a fost scutit de binefacerile acestui nume, a existat comuna Vasile Roaită, la ieșirea din Bacău spre Adjud, devenită apoi cartier, o stradă s-a numit la fel (acum “22 Decembrie”), iar în centrul orașului, în fața fostei primării, a fost amplasată o statuie a eroului, în exercitiul funcțiunii. Această poveste a fost valabilă mai bine de 20 de ani, până prin 1962, când chiar Gheorghiu Dej a început să-și reconsidere poziția față de fostul lui coleg de serviciu, când a început perioada de destalinizare. A doua contestare a legendei despre protestul Griviței Roșii și martirajul lui Roaită s-a facut pe vremea lui Nicolae Ceaușescu, care nu mai admitea încă un erou comunist alături de el. Ceaușescu i-a pus pe cercetători să caute prin arhive care, se spune, ar fi descoperit că “eroul” era, de fapt un informator al Siguranței, un trădător al clasei muncitoare. A fost scos din manuale, iar piedestalele și statuile ascunse, dărâmate, în cea mai mare parte. Alte informații cu privire la Vasile Roaită au apărut după 1990, când muncitorul Constantin Negrea a dezvăluit că el, de fapt, a tras sirena, însă Dej l-a forțat să cedeze locul lui Roaită, pe considerentul că este mai valoros (pentru regim) un erou mort, decât unul viu.
Statuia lui Vasile Roaită din municipiul Bacău (credem că singura din țară, care mai stă pe soclu) a fost amplasată în centru, în fața Bibliotecii, fiind dislocat un bust al istoricului și patriotului Mihail Kogălniceanu. A rămas acolo până la începutul anilor ’70, când administrația, aliniindu-se directivelor de la centru, a mutat-o în Parcul CFR, unde se găsește și acum, părăsită, vizitată doar de ciori. Interesant este că nimeni, nici Primăria, nici Regionala CFR Iași sau Stația Bacău nu o revendică. Primăria spune că este a CFR, deoarece este pe terenul ei, iar compania nu se revendică ca proprietară.
Direcția Județeană de Cultură, Culte și Patrimoniu afirmă că satuia cu “eroul” de la Grivița nu face parte din lista cu monumente de patrimoniu. Cu alte cuvinte, e a nimănui. Ea poate fi luată fără nicio problemă de oricine dispune de mijloacele tehnice necesare și valorificată, dispariția ei ar îngropa o minciună, ca multe altele fabricate de propaganda comunistă.
SURSA: www.desteptarea.ro
