A plouat cumplit în ultimele zile și la Piatra Neamț, natura neținând cont de normativele de proiectare și execuție în construcții pentru a nu mai vorbi de calitatea lucrărilor. Drept dovadă stă mediatizata apă care băltea în Teatrul Tineretului. Vinovat a fost găsit acoperișul, câteva țigle mutate de la locul lor fiind folosite ca ilustrație și argument. În realitate, tot la nivelul acoperișului, ploaia și-a făcut loc prin altă parte.
După cum se poate observa din fotografia noastră, pe acoperiș există ceva ce seamănă a ferestre de pod deschise. Pe acolo ploaia a intrat nestingherită. Popular li se spune trape de fum, de fapt sunt pentru desfumare, adică pentru evacuarea fumului în caz de „Doamne, ferește!” pe cale naturală. Construcția este prevăzută cu un sistem de desfumare forțată, există și o centrală de unde se poate comanda exhaustarea fumului, numai că nu țin loc de ventilație și evacuare naturală.
În primă instanță, reprezentantul constructorului a spus că un salariat al teatrului a uitat să tragă obloanele peste trape. Pare-se că din lipsă de manivelă. Mai mult, a arătat că ploaia nu a intrat pe la țiglele deplasate de la locul lor, acolo făcându-și datoria folia anticondens de dedesubt care „a condus” apa spre jgheaburi. Că jgheaburile nu fac față e altă poveste. Întrebată cine poartă răspunderea pentru „calamitatea” de la TT, vicele de județ, Emilia Arcan a convocat o ședință. Se întâmpla ieri dimineață. Concluzia a fost că nu e nicio concluzie. Trapele există dintotdeauna și nu se pot obtura total fiindcă n-ar da voie ISU, spune directorul Liviu Timuș de la TT. Totuși, de plouat a mai plouat și-n alți ani. De unde se impune concluzia că proiectantul și constructorul au uitat să protejeze cumva teatrul împotriva accesului ploii prin trape. Până să dea ploile peste noi n-a observat absolut nimeni „scăparea”. Remediul? La începutul săptămânii viitoare vin proiectantul și un șef mai de seamă de la constructor să caute soluții împreună cu celălalt vice de județ, Dan Manoliu. Bun de plată rămâne constructorul fiindcă recepția de la finalizarea lucrărilor nu a fost semnată. Atunci, ce caută teatrul în teatru? În afară de scenă, caută, pardon de expresie, acoperiș. Scenă pentru a repeta, acoperiș din motiv că au fost evacuați de Instituția Prefectului din sediul provizoriu unde erau vecini cu Poliția Rutieră. Toate bune și emoționante, numai că, în lipsa recepției, teatrul stă ilegal în teatru. Există un document de mână, un fel de proces verbal, dar fără nicio valoare. Ceea ce înseamnă că utilitățile, pe care le achită TT în locul constructorului, încep a face cu ochiul Curții de Conturi. Ajungând la acest nivel, evident, chestiunea manivelei lipsă devine lipsită de relevanță prin comparație cu aversele de prostie care lovesc teatrul din toate pozițiile.
Viorel COSMA
