gavril-vatamaniuc

Sub acest titlu, publicăm în câteva episoade fragmente din mărturisirile emoţionante, ilustrând personaje şi momente incredibile dintr-o irealitate care e încorporată în istoria noastră, ale unui erou al Rezistenţei armate din munţii Bucovinei, Gavril Vatamaniuc, care, la 78 de ani (când s-a născut cartea), avea o memorie incredibilă. A trecut la cele veşnice în 2012. Interlocutorul său, scriitorul Constantin Hrehor, preot paroh la Grăniceşti, Suceava, a adunat paginile acestui lung interviu într-o carte, “Muntele mărturisitor”, apărută pentru prima oară la Editura “Timpul” în 2002.

“Mi-am făcut bagajul, am predat ce am avut de predat, mi-am luat echipamentul şi valiza şi am plecat la Constanţa. Acolo eram 32 de subofiţeri din toată armata română, tineri şi bine notaţi la memoriu. Eram acum jandarmi. Ni s-a făcut o prezentare, ni s-a spus ce avem de făcut şi cu toţii am fost duşi la Carmen Sylva, în vila jandarmeriei; aici am făcut şcoală de agenţi de poliţie judiciară, cu profesorul de cod penal şi procedură penală Praporgescu. Am terminat şcoala în anul 1946, au fost alegerile, faimoasele alegeri, când a pus comunismul definitiv mâna pe putere în Ţara Românească. Împreună cu sergentul major Vasile Lăcătuşu din Piatra Neamţ, am fost detaşat la paza unei mori, la o moară foarte mare, a lui Asan, a unui armean mi se pare. Am fost acolo detaşat, deoarece ruşii, noapte de noapte, atacau, jefuiau şi încărcau camioane cu făină. Avându-se în vedere alegerile, s-au luat măsuri speciale. Ruşii au venit în câteva nopţi în cele două săptămâni cât am fost în detaşare, dar, demonstrându-le că poarta este păzită, nu ne-au mai călcat. După ce am terminat şcoala, am dat examenul final şi am fost transferat la Legiunea de jandarmi Putna-Focşani. Peste Milcov, în comuna Broşteni, am stat o vreme la postul de jandarmi, apoi am fost mutat la Batalionul de jandarmi nr. 2, intervenţie, Târgu Ocna. Era anul 1947. Acum începea cotitura vieţii mele…” (va urma)